1 mai muncitoresc si copilaresc

In vreme ce astia tineri si burlaci si fara responsabilitati au luat deja drumul marii cam de joi-vineri asa (ca doar vine 1 mai si facem punte si luam si noi pauza de mediu corporatist vreo cateva zile, sa ne mai limpezim capul) astilalti mai „batranei”, (care si-au trait traiul si si-au mancat deja malaiul la vremea lor prin 2 Mai si Vama :-))  nu stiu cum sa se bucure mai tare ca au si ei cateva zile libere  „sa mai faca treaba”.  Zau, la noi treaba asta parca nu se mai termina niciodata. Bine, mi-e clar ca suntem noi niste tacaniti si ca ne-o facem cu mana noastra. Adica sunt convinsa ca daca i-as hrani pe astia mici la Mc Donalds si cu parizer „de copii” (unde mai pui ca e si in forma de ursulet!!!) si cu covrigi de la Georgi si pufuleti ar fi muuuuult mai simplu. Da’ nu!!!!… io ma incapatinez sa fac paine de casa si mancare sanatoasa si sa-i bat la cap pe astia mici ca dulciurile din comert nu sunt bune pentru sanatate (de-a ajuns Matei al meu sa arunce la gunoi napolitanele pe care le primeste la gustare, la gradinita…vai, ce mandra sunt!!!)

Asadar fiind noi liberi si manati de idealuri inalte ne-am luat talpasita catre casuta unor prieteni de pe langa Bucuresti unde ne-am hotarat sa plantam legumele noastre, asa, cum ne-om pricepe si ne-or tine puterile.

Cu bucurie am vazut ca mi-au rasarit galbenelele, pe care o sa le folosesc mai tarziu la sapun. Sunt micute si solul nu e prea bun acolo, e destul de tare si clisos, dar alta varianta n-am si o sa le  ingrijesc cum oi putea mai bine. Oricum ele nu sunt prea pretentioase. Sunt niste plante minunate: cer foarte putin si ne ofera atat de mult…

Au rasarit si craitele, care, pe linga faptul ca sunt niste flori foarte frumoase si vesele mai au si darul sa alunge insectele si daunatorii (inutil sa mai spun ca nu vrem sa dam cu nici un fel de insecticid si ingrasamant nenatural).

Tot mici, tot pricajite. Vi le arat mai tarziu, cand vor inflori.

De unde porniseram hotarati sa facem treaba, cand am vazut cerul ala desfasurat in voie si nu inghesuit intre blocuri si papadiile si liliacul si toata frumusetea aia am mai stat un pic sa ne reculegem🙂.

Iar eu, spun cinstit, de-abia asteptam sa ajung la iarba verde ca sa mancam. Nicaieri nu-i mai buna mancarea ca la picnic.

Dupa care ne-am apucat voiosi de treaba. Si am semanat mazare, arpagic, marar si dovlecei. Si daca nu ni s-ar fi terminat puterile mai repede decat entuziasmul am fi continuat cu porumb de fiert, fasole si cate si mai cate. Dar nu ne lasam, continuam altadata.

Pina una alta, am mai descoperit undeva, intr-un colt de gradina niste floricele care pentru mine sunt niste porti catre copilarie mai ceva decat sunt madleinele pentru Proust.

Era plina lunca de ele, cand eram copii. Le spuneam ceapa ciorii pentru ca, intr-adevar, miros a ceapa. Mamaie si toate femeile care ne vedeau ca venim acasa cu ditamai buchetele de ceapa ciorii mai ca nu ne ardeau cate una. Erau ferm convinse ca n-or sa li se mai oua gainile din cauza ca aduceam „pe batatura” asa buruiana. Sincer, nu stiu cine era mai copil, noi sau ele. Cu toate astea, an de an, nu rezistam tentatiei de a le rupe.

Am fost bucuroasa o zi intreaga cand mi-au  iesit in cale la un moment dat in Franta. Eram singura si trista si cu bursa intr-un oras care nu-mi placea deloc.

Acuma aproape ca m-a durut cand Mateiut a calcat cateva…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s