Sampon cu rozmarin, ulei de neem, argila si ylang-ylang

…sau sapunul-minune de folosit din cap pina in picioare.

Uleiul de neem este o descoperire recenta si tare ma bucur de cunostinta. Nu miroase el prea frumos, insa inchide in sine atatea virtuti ca eu, una, ii trec cu vederea acest mic neajuns. In plus, ne putem ajuta de uleiurile esentiale placut mirositoare pentru a masca izul cu personalitate al neem-ului: in combinatie cu patchouli si ylang-ylang, sau cu uleiuri esentiale de citrice ori menta rezulta o aroma chiar interesanta.

Uleiul de neem este folosit in India cu 2000 de ani i.H. Conţine peste 100 de componente chimice si are aplicatii multiple: pe piele, ten, scalp, acnee, eczeme, psoriazis, mătreaţă, arsuri, răni, negi, herpes, erupţii cutanate, căderea părului. Nu degeaba i se spune „tamaduitorul tuturor bolilor”.

Foarte mult imi place acest sapun. Lasa parul stralucitor, usor de pieptanat (n-am mai avut rabdare sa-l clatesc si cu solutia cu otet si a fost OK, chiar si asa). Iar pielea ramane extrem de catifelata.

Ingrediente:

  • uleiuri saponificate de masline, cocos si ricin;
  • decoct de rozmarin, cu rol purificator;
  • argila albastra de Raciu, cea mai bogata in oligoelemente si minerale argila de pe la noi, cu rol detoxifiant si hranitor;
  • ulei de neem;
  • ulei esential de patchouli (stimuleaza cresterea firului de par) si ylang-ylang(regenerator, lasa parul usor de pieptanat).

Va fi gata de folosit cam in3  saptamani, pe la  jumatatea lui iunie.

Vanilla soap

Am descoperit recent extractul CO2 cu vanilie. Nu ma intrebati care-i treaba cu CO2-ul si cu vanilia, ca n-am aprofundat, am retinut doar ca e nevoie de vreo 9 kilograme de pastai de vanilie ca sa obtii un kilogram de extract dintr-asta miraculos, care miroase ca sufletul vaniliei, nu alta. Initial l-am folosit pentru stick-urile hidratante pentru buze…dupa aia la inghetata 🙂 (2 picaturi au fost suficiente ca sa obtin o inghetata de-aia buna, buna, de care cumperi la mama ei,  in Italia; ne-am luat de curand aparat de facut inghetata si il folosim intens :-)). Ei, mi-a picat fisa sa folosesc extractul si la sapun(-ul cu lapte de capra) si bine am facut. Miroase atat de bine…Asa ca pastaile, cumparate cu gandul sa sfarseasca in sapun, au ramas pe dinafara, servind doar de decor:

Sa nu credeti ca vanilia e pusa in sapun asa, de florile marului, doar pentru mirosul placut. Vanilia hraneste pielea si actioneaza ca un neurotonic. Se zice ca ar fi si un veritabil afrodisiac. Ramane sa testati pe pielea voastra :-)…

Si am mai avut inca o idee buna: unei parti din compozitia de sapun i-am adaugat si un pic de ulei esential de menta, plus seminte de mac, pentru gomaj eficient. A iesit o combinatie de arome traznet, care aduce mult cu mirosul ciocolatei bune cu menta. Iar efectele asupra pielii si a psihicului sunt si ele tot traznet: vanilia tonica+menta revigoranta, antimigrenoasa, „experta” in a indeparta tensiunea musculara, ba chiar in a tine tantarii la distanta.

Deci astea doua variante or sa intre de acum inainte garantat in meniul meu de sapunuri.

Compozitia de baza a sapunului este aceeasi cu care v-ati obisnuit la capitolul „sapun cu lapte de capra”. Adica:

  • lapte de capra in proportie de aproape o treime din volumul total al ingredientelor;
  • ulei de ricin – este un emolient natural care stimuleaza productia de colagen si elastina ce contribuie la hidratarea si mentinerea umiditatii pielii. In plus, acidul ricinoleic continut de acest ulei ajuta la prevenirea aparitiei acneei si eczemelor. De asemenea, previne si trateaza infectiile fungice (cum ar fi, de exemplu “piciorul atletului” -denumire care poate sa ne induca in eroare dar de fapt se refera la ciuperca aceea responsabila de mirosul urat al picioarelor la unele persoane). Folosesc uleiul de ricin in aproape toate sapunurile mele. Mi se pare prea cumsecade pentru a-l lasa in afara retetei;
  • unt de cacao. Mai este denumit si “extreme moisturizer” (hidratantul suprem). Este de neinlocuit in cremele pentru prevenirea si tratarea vergeturilor, datorita puterii lui uimitoare de a hidrata in profunzime. Este foarte bogat in tocoferoli, substante datorita caruia untul de cacao isi datoreaza efectul antioxidant. Tocoferolii astia fac ca untul de cacao (aflat in stare naturala) sa nu se altereze timp de 4 sau chiar 5 ani.
  • unt de shea. Este foarte bogat in acizi grasi precum acidul stearic si oleic. Aceste substante sunt indispensabile epidermei, ajutand la mentinerea unui nivel optim de hidratare, oferind astfel elasticitate pielii. Untul de Shea contribuie la refacerea echilibrului natural al pielii prin stabilizarea continutului de lipide din celulele epidermei;
  • ulei de masline. Datorita continutului ridicat de in acizi grasi, neasaturati, (precum acidul linoleic, un compus care nu este produs de organism), uleiul de masline este un foarte bun hidratant;
  • unt de cocos.  Este iarasi un unt vegetal intens hidratant, bogat in antioxidanti (care poate ajuta la vindecarea rapida a taieturilor, juliturilor si zgarieturilor). Este si un antibacterian excelent;
  • ulei din samburi de struguri, unul dintre uleiurile cu cele mai ridicate niveluri de antioxidanti, tonic si revigorant pentru piele;
  • ulei de orez, sursa de vitamina Eantioxidanti si alti micronutrienti ce ajuta in lupta impotriva radicalilor liberi si combaterea efectelor imbatranirii;
  • ulei de palmier, care asigura parte din coeziunea sapunului, ca sa nu ni se sfarame in maini;
  • NAOH, responsabila de saponificarea uleiurilor, proces in care se elibereaza glicerina naturala. Soda nu se mai regaseste in produsul final absolut deloc. Se foloseste o cantitate atent calculata, astfel incat sa ramana si o marja de siguranta de uleiuri nesaponificate iar sapunul sa aiba un ph cumsecade.

Noi… si o capusa

Avuram parte de inca o experienta „de neuitat”, legata de un subiect foarte in voga la momentul asta: ne procopsiram si cu o capusa. O sa impartasesc povestea asta cu voi, poate ajuta pe cineva, pentru ca nimeni nu e scutit. Toti speram sa nu ni se intample noua, pina intr-o zi…cand  ni se intampla.

Era duminica seara, tocmai picase la noi in vizita o prietena draga si ne pregateam sa stam de vorba…sa recuperam cate ceva din cei doi ani in care nu ne mai vazusem. Tati l-a mangaiat pe cap pe Matei si a simtit la degete ceva ciudat: da parul la o parte si descopera o capusa. Am inghetat instantaneu amandoi. Era exact de culoarea parului, cine stie cat ar fi stat ascunsa acolo, daca nu aveam norocul sa o gasim. Era plata, nu apucase sa manance nimic, cred ca de-abia se instalase. Citisem ca trebuie scoasa cu grija, cu o penseta, prinsa cat mai aproape de cap; in nici un caz nu trebuie apucata de burta pentru ca o parte din sangele pe care l-a ingerat se poate intoarce in tesutul de care s-a atasat si, prin urmare, poate produce infectii, probleme. Am hotarat sa o scoatem noi cat mai repede, ne-am gandit ca inlaturam din fasa pericolul major, si dupa aceea mergem la spital, pentru tratament. Asa am facut: am prins-o bine de cap si am tras cu penseta. Nu va puteti inchipui cat de bine infipta era, parca se sudase direct de os, nu doar de piele. Bineinteles ca s-a rupt. Sarmanul Matei a fost foarte curajos si cuminte si a stat sa scoatem tot, chiar daca a trebuit sa ii crestam putin pielea capului, pentru ca altfel nu voia sa iasa si restul. Cam douazeci de minute a durat toata treaba. Am dezinfectat bine cu apa oxigenata si iod. Nici acum nu stiu daca am procedat bine incercand sa o scoatem noi. Dar niciodata nu poti fi pe deplin pregatit si cu sange rece cand treci prin astfel de momente ca parinte.

Stand la coada la „urgente”, la chirurgie, sa verifice daca a mai ramas vreun rest de capusa m-a apucat, bineinteles, scarba. Parinti care incercau sa sara peste rand, sa schimbe pansamentul copilului, taiat acum 3 zile, ca „nu dureaza mult”. Parinti care se uitau urat la Matei pentru ca saracul, dupa sperietura si chinul ala la care l-am supus, se descarca razand si topaind de colo colo. Am stat ca popa 45 de minute la coada. Plus drumul pina acolo. Deci, iara zic: o fi bine sau nu ca am facut-o noi pe chirurgii? Or fi cei de la spital mai experimentati si mai cu sange rece. Dar timpul care se scurge cat capusa sta prinsa, bine mersi acolo, e si el important.

Ma rog, chirurgul oficial a constatat ca am facut treaba buna. I-au facut antitetanos lui Matei si ne-au trimis dupa aceea la Victor Babes, spitalul de boli infectioase. Acolo doctorita a zis ca rana arata bine, ar fi grav daca s-ar fi inrosit in jurul ei sau daca ar fi aparut o pata maronie de jur imprejurul muscaturii. Dar, ca sa fim siguri, sa luam 7 zile de augmentin.

Deci asta e traseul de adoptat, in cazul in care vi se intampla: chirurgie, apoi boli infectioase. Indiferent daca extrageti sau nu voi insiva parazitul.

In rest, va doresc sa nu aveti parte. Dar daca vi se intampla atunci aveti nevoie de mult calm, de incredere ca nu e dracul chiar atat de negru si de un pic de praf de zana, cum zice Matei.

Inutil de spus ca acuma vad numai capuse peste tot. Orice bobita de piper, orice graunte de pamant, etc.

Inutil de spus cat de bine e sa ne mangaiem copiii des 🙂 Ajuta mult 🙂 E de-a dreptul salvator 🙂

 

UPDATE: din fericire, istoria asta de sus a fost singura noastra experienta cu capusele pina acum. Insa daca s-ar repeta povestea, as incerca intai si-ntai acest lucru (am primit informatia pe mail, nu stiu de la cine a pornit, dar pare o metoda la indemana, iar daca mai e si eficienta cu atat mai bine; o dau cu citat, dar nu stiu cui apartine):

„Înnebunită după aroma fosforului umed, căpușa este dispusă să părăsească inclusiv corpul nostru, dacă simte acest miros prin apropiere.

Cu toții ne ferim copii de înțepătura căpușelor, care după cum se cunoaște, răspândesc boala Lyme (Borrelioza).

Căpușa înfiptă în pielea noastră poate fi îndepărtată cu ușurință cu ajutorul unui singur băt de chibrit.

Umeziți capul unui băț de chibrit, și descrieți cercuri cu el, în jurul locului, unde este înfiptă căpușa. După câteva secunde căpușa își va extrage singur capul, și se va urca pe bățul de chibrit, pentru a savura mirosul de fosfor ! 

Această metodă de îndepărtare a căpușelor s-a dovedit a fi cea mai sigură și cea mai eficientă. Nu trebuie să purtăm grija riscului, ca prin apucarea corpului căpusei saliva acesteia să fie injectată în corpul nostru, și nici să se rupă capul insectei înfipte în piele.

Această metodă este răspândită numai prin calea directă, de la om la om, și nu se găsește nici o explicație pentru faptul, că media nu-o răspândește deloc ?!”

Contact

Ma puteti contacta si astfel:

  • folosind adresa de e-mail ligiasapunbun@yahoo.com
  • adaugand un comentariu legat de produsul care va intereseaza. Comentariile nu apar pe blog imediat ce le-ati scris, imi rezerv dreptul de a le filtra. Daca nu doriti sa public comentariile dumneavoastra pe blog va rog sa specificati si le voi citi doar eu.

Va raspund, cu drag, la fiecare si va multumesc de pe-acum pentru interes.

Ligia

Ce vraji a mai facut nevasta mea, Sofica

Sofica fiind eu, varianta romaneasca a Samanthei…:-)

Stiu ca sunt dezorganizata cu blog-ul asta si ca e greu sa intelegeti ce sapunuri mai am si de care nu mai am, care sunt gata de folosit si care mai trebuie sa stea la uscat. Pina ma organizez eu puteti fara grija sa-mi scrieti si sa ma intrebati. Pe cuvant. Ca va raspund, cu drag, la fiecare.

Acum, recunosc, sunt in mare verva cu facutul deodorantelor, dar nici de sapun nu am uitat.

Am mai facut niste sapunuri care sunt doar mici variatii ale unor retete care am vazut ca au placut deopotriva si voua si mie. De pilda, in gama celor cu lapte de capra am facut unul cu patchouli, sa fie si ceva cu aroma mai masculina. Se vede ca inca mai este umed in centru, e de-abia taiat:

Iar aceluiasi „consacrat”  sapun cu lapte de capra i-am adaugat seminte de mac, ca sa-l fac usor exfoliant (i-am pus si ulei esential de roinita):

Am refacut si sapunul cu pudra si unt de cacao exact asa cum il stiti (pentru ca a fost foarte apreciat 🙂 si ma bucur):

Am incercat ca la aceeasi reteta de sapun cu cacao sa mai adaug si niste migdale crude rasnite pentru un efect de gomaj. Dar cred ca migdalele au fost prea fin rasnite sau am pus prea putine…E inca prematur, sapunul e abia scos din forma si taiat, n-am apucat sa-l folosesc, dar feeling-ul meu e ca n-or sa se prea simta migdalele alea…

Am incercat o noua reteta de sampon solid, de data asta cu ulei de neem, foarte bun pentru regenerarea parului (e foarte completa descrierea celor de la elemental, de unde am si cumparat uleiul http://www.elemental.ro/149-ulei-de-neem-bio.html). Am mai pus si argila de Raciu, pentru ca e foarte bogata in minerale si oligoelemente binefacatoare, purifica si hraneste. In plus, am adaugat ulei esential de ylang-ylang pentru ca si el stimuleaza cresterea parului si il face mai usor de descalcit si pieptanat si ulei esential de patchouli, pentru efectul sau regenerator. Pe linga efectele lor benefice, m-am gandit ca aroma destul de puternica a acestor uleiuri esentiale o sa acopere mirosul oarecum neplacut al uleiului de neem. Inutil de spus ca samponul contine si o mare cantitate de ulei de ricin, care este deja renumit pentru capacitatea sa de fortificare a parului; mai contine, bineinteles, hranitorul ulei de masline si decoct de rozmarin si urzica. Mi-a spus cineva ca samponul solid cu rozmarin, ricin si tea tree s-a topit foarte repede; era intr-adevar mai moale, de la atat ulei de ricin. In cazul samponului asta de fata nu cred sa mai fie cazul, are o compozitie mai echilibrata si zic eu ca e bun pentru toate tipurile de par (mai putin al copiilor). Iata-l:

Sa va mai spun ca ultimele 3 dati mi-am spalat parul cu sapun de galbenele, https://sapunbun.wordpress.com/2012/02/26/sapun-natural-cu-galbenele/. Nici macar n-am mai pus otet in apa de clatire si rezultatul a fost foarte bun. Stiu ca multa lume nu prea se da in vant dupa clatitul cu otet, deci la asta cu galbenele merge si fara pasul asta.

Ultimul sapun pe care vi-l mai povestesc acum e unul simplu si bun, cu ingrediente modeste dar eficiente.  Nu mi-am botezat pina acum sapunurile, cum am vazut ca se practica, dar astuia cred ca o sa-i spun Sanziana. E un fel de sapun de Castilia (in mod normal la sapunul de Castilia se foloseste doar ulei de masline). Pe linga ulei de masline in proportie de 70% am mai pus si ulei de cocos, pentru spumare, lapte de ovaz, macerat uleios de sanziene, detoxifiant (mai multe detalii despre sanziene puteti citi aici http://www.formula-as.ro/1999/369/medicina-naturista-25/florile-magice-ale-verii-sanzienele-galium-verum-676). Am folosit pentru acest sapun ulei esential de busuioc (dezinfectant, antibacterian) si de roinita(efect relaxant):

Pozele sunt urate, stiu, n-am nici aparat bun, nici stiinta prea mare sa le asez intr-o lumina si un context favorizante, nici timp nu prea am (mai degraba mai fac sapun decat sa stau sa bibilesc atat la fotografii).

Dar sapunul, cum ii spune si numele, e bun 🙂