Tratament pentru bubitele cauzate de caldura ale bebelusilor

Stiu ca multe mamici se confrunta cu puzderie de bubite pe pielea copiilor de la canicula asta. Puncte mici, rosii aparute peste tot, dar mai ales pe la incheieturi, pe la gat, acolo unde se lipeste piele de piele, ceea ce face ca transpiratia sa curga si mai abitir. Pina nu se mai racoreste vremea un pic n-avem ce face, nu putem sa le facem sa dispara complet; unele se trec dar apar altele. La fetita mea de aproape 2 ani descopar bubite noi mai ales dupa somn, pe zone care au fost mai neaerisite din pricina pozitiei in care a dormit. Baiatul de 4 ani nu mai are asa de mari probleme, pielea lui stie deja mai bine sa ajunga la un echilibru termic; cand avea si el varsta Ioanei insa tot asa patea, se umplea de bubite.

Cum am putea sa-i ajutam pe cei mici sa treaca mai usor de canicula? Dusuri scurte pe timpul zilei – folositi sapun numai pentru zonele murdare sau deloc. Iar la sfarsit, dupa fiecare dus, tamponati-i pe tot corpul cu ceai de pelin. Pelinul calmeaza pielea, anihileaza bacteriile care ar putea sa suprainfecteze bubitele si reduce volumul transpiratiei.

Anunțuri

Ce-am mai facut zilele astea

Mi-am pregatit maceratele uleioase pentru viitoarele creme:

Am preparat creme si am preagatit aranjamente cadou:

Am facut inca o transa de sapun cu galbenele, acela cu petale prin el. Am mai facut si un sapun nou, cu suc de castravete, argila verde si litsea cubeba (verbina salbatica) -cu efect purificator pentru tenul gras, acneic. Castravetii sunt chiar din gradina, cat se poate de bio. Ia uite ce frumos arata sucul de castravete:

Iar la sfarsit, am rasplatit pe toata lumea (pe mine ca am facut treaba buna si pe famelie ca m-a lasat intr-ale mele) cu o inghetata racoroasa de lamaie (am gasit lamai bio la Mega Image si tare m-am bucurat). Nici n-ati zice ca-i inghetata facuta in casa, nu?

Cine nu ma crede e asteptat cu drag la o portie, sa se convinga.

Sapunuri noi

Noi sortimente adica. Vi le prezint in mare fuga…

Dar inainte, sa cantam cu totii: „opriti timpul…”

http://www.youtube.com/watch?v=f0UzV2Q6HKU

Am facut mai multe versiuni/variatii ale retetei cu lapte de capra. Vor fi gata de folosit  la sfarsitul lunii, dar cu caldurile astea sunt deja uscate binisor.

Mie-mi place mult acesta:

Miroase a poiana de munte cu brazi si papadii. De-aia m-a chinuit un pic talentul si am incercat sa si il fac sa arate un pic a poiana cu papadii. Desi nu prea ma dau in vant dupa toata goana asta de a face sapunurile peste poate de estetice. La urma urmei, e doar sapun. Spectacolul ar trebui sa fie inauntru, nu afara. Mirosul e dat de frankincense (tamaie)  si roinita=preferata mea. Uleiul esential frankincense are multe, multe beneficii. Citez din descrierea de pe site-ul Sideris:

„probleme de piele: acnee, riduri, vergeturi, inflamatii ale pielii, furuncule, cicatrici;
tenul matur, lipsit de fermitate;

in cosmetice ajuta la intinerirea pielii, este un bun tonic, eficient in vindecarea ranilor, furunculelor, cicatricilor si inflamatiilor pielii.”

Galbenele la maxim, din gradina. Sapun bland, pentru copii si piele sensibila sau normala. Pentru oricine. Fara parfum:

Lapte de capra cu seminte de lavanda si ulei esential de lavanda. Miroase bine si mai si exfoliaza:

Si sampon solid cu urzica, argila si ulei de neem. Miroase placut, a busuioc, mirosul uleiului de neem nu se simte deloc. Nu lasa parul gras, mai ales daca faceti clatirea cu apa si otet. E pentru par normal si e deja gata de folosit:

Crema de protectie solara, unguent pentru zona scutecului si balsam repelent de insecte. NATURALE :-)

Nu e nimic mai placut si mai motivant pentru mine decat sa ma crediteze prietenii, apoi prietenii prietenilor,  si sa ma intrebe/roage in felul urmator: „Tu ai putea sa-mi faci o crema de protectie solara?” sau „As vrea sa-mi preparati dumneavoastra o lotiune antitantari pentru cea mica”.

De hatarul prietenilor m-am apucat eu sa fac sapun la rece  in varianta extinsa, nu doar pentru nevoile familiei mele; si iata ca tot de hatarul lor m-am apucat sa-mi cumpar pahare Berzelius si cantar de precizie si termometru si tot felul de ingrediente naturale ca sa fac creme, lotiuni, deodorante. Cumsecade cu pielea si ele, ca si sapunurile mele.

Asa ca aseara mi-am luat avant si dupa ce au adormit cele doua elemente perturbatoare (de aproape 4 si aproape 2 ani) m-am apucat de „combinatii” 🙂

Am inceput cu unguentul antitantari, pentru care ma rugase o mamica a unei fetite de 2 ani. E doar parerea mea ca niciodata n-au fost mai dezlantuiti tantarii ca in vara asta?

Eu folosesc pentru protectia celor mici cate-o picatura de ulei de menta sau citronella, aplicata pe undeva pe hainute, pe guler de exemplu, si tantarii stau la distanta. Dar daca mai uit si ii prinde seara pe copii pe-afara fara picatura respectiva aplicata corespunzator e prapad.  Ciupitura se trece foarte greu pentru ca ei o tot rup cu unghiile, din cauza mancarimii, cu toate ca folosim mixtura mentolata pentru calmarea senzatiei.

In cazul unguentului antitantari de fata ingredientul cheie, cu proprietati repelente, este minunatul ulei de neem . Pe linga el, am mai folosit ulei de galbenele, ceara de albine, vitamina E si cateva picaturi de ulei esential de eucalipt si de tea tree pentru ca sunt tolerate fara probleme si de catre copii, mai ales in proportie atat de mica. Uleiurile esentiale sunt adaugate pentru a masca mirosul oarecum neplacut al uleiului de neem si pentru proprietatile lor antiseptice.

Aseara am turnat amestecul caldut in recipient si acum se prezinta foarte bine: are consistenta unui unt moale, va fi usor de aplicat, prin masare, pe zonele expuse „atacului” tantarilor.

Vitamina E adaugata pe post de conservant ar trebui sa asigure lotiunii un termen de valabilitate de 6 luni in conditii de pastrare la rece.

A doua crema preparata a fost cea protectoare/reparatoare pentru zona scutecului. Tot la rugamintea unei mamici, pentru fetita ei draga. Am stat amandoua si am pus cap la cap formula cremei; cred ca o dupa-amiaza intreaga ne-am tot conversat despre lanolina, bisabolol, ulei de galbenele, oxid de zinc. Si despre cum ai putea sa cumperi de la farmacie lucruri care sa iti faca mai mult rau decat bine, cum ar fi lanolina cu pesticide.

Multumesc, Mihaela, ca m-ai pus la treaba.

Pentru crema aceasta am folosit cam 40% unt de shea, 30-40% ulei de galbenele, 10 % lanolina, 10 % oxid de zinc, ulei de migdale dulci si vitamina E drept conservant. Aseara, dupa ce am mixat toate ingredientele, am testat crema pe mana si vreau sa spun ca am simtit aproape instantaneu o senzatie placuta, de calmare; iar lanolina a catifelat pielea ca prin magie.

O singura emotie am avut vazand cum se prezinta crema: ca va fi prea moale, ca va curge. Si intr-adevar, s-a mai intarit putin peste noapte, dar are consistenta unei emulsii intre demachiant si mixtura mentolata preparata la farmacie. E prea lichida. Un graunte mic de ceara curata va rezolva perfect problema: va lega un pic totul, atat cat sa faca aplicarea cremei mult mai usoara.

Altminteri crema e matasoasa, pe piele ramane o pelicula foarte fina, departe de noi senzatia aceea de „imbacsit”. Si nu cred ca grauntele de ceara in plus va schimba lucrul acesta.

De fapt, mi-ar placea ca si crema pentru zona scutecului sa aiba consistenta cremei de protectie solara pe care am preparat-o tot aseara. Crema ce contine: unturi nerafinate de shea si cacao, ulei de galbenele (macerat in ulei extravirgin de masline), ulei de migdale dulci, presat la rece, oxid de de zinc, ceara de albine, extract CO2 de morcov si vitamina E.

Crema contine 30% oxid de zinc, care ii asigura cremei un factor de protectie de 30 (ceea ce inseamna 97%). Particulele de oxid de zinc reflecta razele solare, asemenea unor mici oglinzi, oferind protectia UVB, UVA1 si UVA2; asta  spre deosebire de filtrele solare chimice, prezente in majoritatea produselor de „protectie” solara de pe piata, care absorb o parte din razele UV.  Puteti sa cititi un articol foarte interesant si complex despre protectia solara aici.

Indicele de protectie al cremei de fata este de fapt un 30+, pentru ca efectul oxidului de zinc se cumuleaza cu cel al untului de shea si de cacao folosite, fiecare in parte avand, in sine, un FPS de 6+. In plus, extractul de morcov si vitamina E ofera si ele protectie solara prin conţinutul lor bogat de carotenoide şi antioxidanţi.

Este o crema onctuoasa din pricina untului de cacao si de shea, bogate in substante nutritive, parfumata discret doar de extractul cu miros dulceag de morcov si de aroma untului de cacao. Se poate si parfuma usor cu uleiuri esentiale blande si neaparat sigure pe plaja (in sensul de a nu fi fotosensibilizante, cum sunt uleiurile de citrice, de exemplu; sigure de folosit ar fi lavanda, roinita, dar eu as zice ca e mai bine fara, totusi)  Trebuie intinsa bine pe piele, lucru usor de „vizualizat” datorita pigmentului portocaliu din extractul de morcov; daca e bine intinsa nu raman nici urmele albicioase specifice cremelor ce contin oxid de zinc.  Consistenta e foarte OK, potrivit de fluida pentru a o pastra in flacon gen „demachiant”. Daca o pastrati la frigider se intareste destul de mult si nu o mai puteti scoate din flacon, asa ca cel mai bine ori scoateti flaconul cu cateva ore inainte de folosire din frigider, ori pastrati crema la temperatura camerei (mai ales in perioadele cand o utilizati de cateva ori pe zi, cum ar fi in concediu la mare, de ex.)

O sa revin, bineinteles cu detalii.

Toate cele bune tuturor.

Clipe de miere

Cred ca nu puteam petrece mai frumos duminica trecuta: am mers sa vedem cum se extrage mierea din faguri la „tara” prietenilor nostri, la Prundu.  Satul se afla in Giurgiu, foarte aproape de Dunare,  iar drumul pina acolo a fost o incantare, printre lanuri nesfarsite de floarea-soarelui, tivite pe la poale cu cicoare.

Gazdele sunt oameni dintre aceia despre care poti spune cu mana pe inima ca sfintesc locul:

bunicul, 86 de ani, coseste, ingrijeste gradina de legume, nu iarta nici un petec de pamant, oriunde trebuie sa creasca ceva folositor. Verde si drept ca bradul si povestitor. Cum ii mai radeau ochii cand si-a vazut stranepoatele…

Mama, care ne-a rasfatat cu mincare atat de buna ca mi-a parut rau ca nu sunt un fel de camila sau ceva, sa mananc tot ce era pe masa si dupa aia sa traiesc din rezerve vreo luna, cel putin. Sarut mana pentru masa inca o data, doamna, nu stiu cum Dumnezeu v-ati putut indoi o secunda ca nu ne-au placut la nebunie ciorbita, friptura, salata de vinete, pestele, drobul, placinta, prajitura cu visine (si lista continua :-)). A tinut neaparat sa-mi arate un articol din Formula AS despre miere, dar cum a fost foarte ocupata n-a apucat sa o faca pina la urma. Eu am gasit unul in care se vorbeste despre virtutile diferitelor feluri de miere aici http://www.formula-as.ro/2011/985/medicina-naturii-44/mierea-de-albine-14170.

Fiul, care deja furase bine pasiunea/meseria de la tata.

Care tata s-a invartit toata ziua in jurul stupilor si ne-a dezvaluit, in timp ce trebaluia, multe taine ale cresterii albinelor.

Ne-a aratat launtrul stupului, matca, albinele „primitoare” -cele care preiau polenul de la albinele culegatoare (habar n-aveam de asa ceva). Omul era un izvor nesecat de informatii, ca unul pasionat dintotdeauna de albinarit, care il si practica de vreo 30 de ani. Jos palaria pentru ca face toata treaba asta cum se cade, cu respect pentru albine. Toata mierea pe care am mancat-o inainte sa o gustam pe cea trecuta prin mainile dansului nu era, de fapt, miere. Din partea mea , daca as putea, le-as da pedepse gen „Vlad Tepes”  tuturor celor care isi bat joc de munca albinelor. Cum pot sa strice cu nesimtire un lucru atat de minunat? Nu ajunge ca profita de pe urma albinelor, mai trebuie sa si „smechereasca” mierea?

Ce credeti ca crestea pe linga stupi? Nimic altceva decat roinita sau alamaita ori buruiana stupului, care mie mie mi-e foarte draga.

Ca sa fie cat se poate de buna, de matura, apicultorul trebuie sa extraga mierea abia dupa ce albinele si-au incheiat toata treaba. Acest lucru se intampla cand celulele hexagonale sunt sigilate cu capacele de ceara:

Se decapacesc fagurii cu o unealta speciala, dupa care se centrifugheaza ca sa poata fi extrasa mierea. Ramele sunt repuse apoi in stup; albinutele muncesc putin sa reconstruiasca celulele de ceara care se mai strica in timpul procesului, apoi le umplu iarasi. Noi, bineinteles ca ne uitam lung la toata treaba:

Sper sa se lipeasca ceva si de cei mici, sa-si aminteasca de lucrurile astea cand vor fi mari. Noi vom incerca sa-i tinem cat mai aproape de astfel de indeletniciri „cu rost” si de putinii oameni pe care-i stim ca le fac bine.

Pina una alta, mici si mari am dat gata castroane intregi pline cu capacele din acelea de faguri, imbibate cu miere. Albina pune in ceara capacelelor o substanta care are darul sa conserve mierea; acea substanta este foarte buna pentru aparatul respirator. Deci nimeni nu mai raceste de acum incolo, clar? 🙂 Adio Nurofen!

Bineinteles ca la fel ca si producatorii de lapte, de grau, de orice,apicultorii nu castiga mai nimic, in schimb se imbogatesc intermediarii. Care mai si masluiesc mierea, de multe ori.

Eu zic ca n-ar mai trebui sa le dam apa la moara intermediarilor si sa cautam, pe cat putem, sa luam direct de la producator. Asa castiga cine trebuie.

Acestea fiind spuse, ia sa mai dam noi o tura pe la borcanele cu miere, sa mai indulcim inceputul de saptamana.

Daca sunteti prin concedii, aflati ca va invidiez. Daca sunteti pe la joburi, „may the force be with you”.

Eu mi-am propus pentru saptamana asta sa incerc sa fac, bineinteles, un sapun cu miere si poate si cu ceara. Caci am, slava domnului, ingrediente direct din stup.:-)