Ganduri si cifre

Acu’ vreo doua seri, dupa ce-am mancat tort si ne-am veselit cu copii si musafiri de Sfantul Alexandru, imi picara ochii pe blog si-am vazut ca era la a 10 013-a vizita. Pentru un site serios, scortos si pus pe facut profit stiu ca asta e mizilic si praf in ochi, e un numar infim de vizitari. Dar pentru mine,  care abia de 7 luni m-am apucat de blogarit si fac poze cu aparat de imprumut (mersi, Alexandra! :-)) si scriu cu copiii in carca (inclusiv acum), somata sa pun desene, zau ca e ceva!…

Pe-aici a ajuns sa citeasca si cel care cautase pe google „celulita cum scap de ea?”, si „retete de sapun” si „mi-a iesit sapunul moale ce fac?”. In general intra oameni interesati de sapunurile naturale. Dar, cel mai mult il iubesc pe cel sau cea care intra de zile bune cu termenul  „sapun cumsecade”. Omul a prins esenta filosofie mele 🙂 sapunaristice. Nici nu-mi spune cine esti, vei fi mereu invaluit de simpatia mea:-)

De prietenii pe care mi i-am facut via blog nici nu mai zic. Si de cat de bine se pricep ei sa-mi sufle in panze…

Am ajuns sa ma intind pe mai multe subiecte, fara prea multa disciplina, scriu ca intr-un jurnal. Stiu ca blogul e varza si e greu de cautat prin el, stiu ca pozele sunt naspa. Odata chiar mi-a venit ideea, ca sa rad un pic de tendinta asta generala de a ne lauda  pe FB si bloguri cu pozele perfecte de prin concedii, nunti, diverse imprejurari, decupate astfel incat sa aratam al naibii de interesanti, sa pun pozele mele frumoase si decupate alaturi de poza reala, in context. Cum ar veni treaba – sa pun o poza cu sapunuri stralucind in soare, presarate cu petale de flori, linga aceeasi poza cu sapunuri, dar fara sa se fi taiat de data asta marginile, astfel incat se vad in fundal 2 copii care se chelfanesc…sau ceva oale murdare…sau un talmes-balmes de jucarii… In ziua de azi imaginea obiectului a ajuns sa fie mai apetisanta decat obiectul in sine. Stiti reclamele acelea video la ciocolata? Cu ciocolata topita, curgand in valuri? Va ganditi ca e chiar ciocolata care curge, nu? Ce poate fi mai apetisant ca ciocolata? Ei nu, aflati ca ce ne face sa inghitim in sec e de fapt un fel de vopsea, o chestie studiata sa fie mai „apealling” decat insasi ciocolata. Sunt oameni care traiesc din asta, nu stiu cum se numeste profesia lor, un fel de food stylists dar chimisti la baza. Orice numai sa ne faca sa bagam in gura.

Mi-e dor de firesc si de sinceritate.

Stiu ca internetul asta scurteaza distante si ne permite sa fim incredibil de aproape fata de oameni aflati la mare distanta. Dar, pe de alta parte, ne poate si indeparta teribil de oamenii de aproape.

Sper ca la ora asta sunteti cu cineva drag alaturi, facand lucruri care conteaza. Si care nu se cuantifica.

Anunțuri

Sapun de rufe

Recunosc, mi-e o rusine teribila ca, desi am constientizat de ceva vreme efectele dezastruoase ale detergentilor conventionali, continui sa merg cu valul acesta general si nepasator si sa folosesc preponderent Persil la masina mea de rufe. Cred ca cea mai inconstienta si (auto) distructiva fiinta din toata galaxia asta e omul, da, mirabila „trestie ganditoare” care alearga dupa propria viata fara sa o ajunga si care, in fuga asta, isi distruge sanatatea, planeta si tot ce conteaza de fapt. Mai ceva ca „vitrion”-ul englezesc, Bibicule…

Am avut eu, asa, vagi tentative sa inlocuiesc otrava de pus in masina de rufe cu ceva cat se poate de inofensiv. Foarte entuziasmata am fost cand am descoperit nucile de sapun.

La primele spalari a fost OK, priveam cearceafurile umede intinse pe sarma, la soare,  si nu-mi venea sa cred ca sunt atat de curate si ca nu mai miros decat a proaspat. Dar, dupa cateva spalari, dupa ce in sfarsit disparuse orice urma de detergent vechi din tesatura mi s-au parut galbene, iar petele erau la locul lor. Am incercat sa combin nucile cu bicarbonatul de sodiu, cum citisem pe undeva, in ideea de a scapa de faza cu ingalbenitul rufelor. Dar tot n-am prea fost multumita. Mai ales lucrusoarele atat de tavalite ale copiilor nu ieseau prea aratoase din masina de spalat.

Asa ca usor-usor le-am abandonat, spre rusinea mea, desi as fi putut urma exemplul prietenei mele, Madi, care a gasit solutia cea buna: combina nucile cu o sare inalbitoare si reuseste astfel sa aiba rufe curate.

Dupa aceea am mai incercat sa spal cu sapunbun :-), pus direct in masina de spalat sub forma de razatura. Vreo cateva spalari iarasi am fost multumita. Dar sapunurile bune sunt facute astfel incat sa fie cumsecade cu pielea, au surplus de ulei, iar rufele ieseau din pricina asta imbacsite.

Deci nici asta n-a mers.

Acum in sfarsit a dat Domnul, m-am urnit si am facut un sapun de rufe cu putere de curatare mare. Tot lui Madi trebuie sa-i multumesc ca mi-a dat imboldul, are ea un razboi de purtat cu ceva scutece murdare. Voiam sa fac sapunul numai cu untura, ca tot ma cadorisise mama cu o galeata plina, de la saracul animal sacrificat (nu ca friptura n-ar fi fost buna, dar asa sunt oamenii, ipocriti; ar vrea numai avantajele). Deci, imi zic: il fac traditional, ca bunicile noastre, numai ca prin metoda „la rece”. Mare mi-a fost mirarea sa descopar ca, de fapt, sapunul facut doar cu untura si doar atata soda necesara grasimii pentru saponificare (deci nu mai multa!!!) nu are prea mare putere de curatare. Capacitatea lui de a scoate petele este de fapt mult sub limita acceptatabila potrivit standardelor actuale.  In plus, sapunul cu untura este cremos si chiar foarte emolient. De unde trag concluzia ca sapunul de casa al bunicii spala bine datorita faptului ca era suprasaturat cu soda. Plus corvoada frecatului  in fata albiei de rufe, deci actiunea mecanica. Va amintiti toate instrumentele alea de tortura folosite pentru spalatul la rau, maiul, batatorul de lemn si pe mama proprie si personala care, sambata seara freca, freca, freca in fata albiei?

Ei, noi, oamenii moderni, n-avem timp de frecat. Noi suntem ocupati cu alergatul…si luminita aia de la capatul tunelului se toooot indeparteaza…

Si asa a fost inventat detergentul, care inlocuieste actiunea mecanica a frecatului cu actiunea chimica a anionilor, cationilor, nitritilor, fosfatilor, alchilbenzenului…ma rog, nu conteaza denumirile…important e ca toate substantele astea ni se intorc pe masa, in legume, si ca omoara pestii din rauri si oceane. Anual se consuma 3.400.000 de tone de detergenti. Oare in ce lume vor trai copiii nostri?

Ca s-o scurtez, ca deja m-am lungit si nu-mi place vorba lunga, revin la sapunul meu de rufe: pe linga untura aia am mai pus si niste uleiuri care sa faca sapunul mai eficient in curatarea murdariei: cocos si palmier. L-am taiat bucati mai mari, cam de 200 de grame. Am adaugat si uleiuri esentiale de tea tree si busuioc, pentru efectul lor antibacterian. Astept sa se usuce si il voi folosi in masina de spalat.

Eu una sunt hotarata sa micsorez cat pot de mult partea mea de rau pe care i-l fac Pamantului.

Madi, cred ca scutecele alea murdare deja au inceput sa tremure de spaima 🙂

Produse

Sampon cu nuc si patchouli

Sapun natural cu miere, tei si exfoliant vegetal din samburi de caise
Pentru toate tipurile de piele, inclusiv cea sensibila
Exista si in varianta pentru copii, neparfumata, fara particule exfoliante

Sapun natural cu struguri rosii
Nutritiv, usor exfoliant, pentru toate tipurile de piele
Cosulet cadou

Cosulet cadou

Cosulet cadou

Deodorant antiperspirant cu unt de shea si bicarbonat de sodiu

Crema pentru calcaie

Sapun natural cu lapte de capra, miere si propolis
Bun pentru orice varsta si orice tip de piele

Sampon cu urzica si patchouli
Pentru toate tipurile de par

Sapun cu lapte de capra si frankincense
Hidratant, pentru piele sensibila, uscata, matura. Trateaza furunculoza

Pasta de dinti
Ingredientele sunt potrivite si pentru copii

Sapun natural cu castravete, argila si verbina
Pentru igiena zilnica a tenului gras, acneic, mixt. Purifica si echilibreaza secretia de sebuum

Sapun natural cu morcov, argile si ylang-ylang
Pentru ten sensibil, uscat, matur

Sapun natural cu menta si cafea
Exfoliant, tonic, dezodorizant (indeparteaza mirosul de peste, ceapa, etc. de pe maini)

Cosulet cadou

Sapun natural cu lapte de capra, ulei esential si seminte de lavanda
Exfoliant, pentru toate tipurile de piele

Sapun natural cu lapte de capra si petale de galbenele
Bun pentru orice varsta si orice tip de piele. Hidratant, cicatrizant, protector, calmant

Crema pentru zona scutecului

Sapun cu sare de Himalaya

Am nevoie iarasi de ajutorul, parerile si sfaturile voastre. As vrea sa stiu daca sapunul cu sare de Himalaya pe care vi-l prezint mai jos va place si ce ar mai trebui imbunatatit din punctul vostru de vedere. Ingrediele pe care le-am folosit au fost alese astfel incat sa rezulte un sapun exfoliant si detoxifiant pentru pielea normala/cu tendinte de ingrasare, care sa asigure un masaj eficient si revigorant asupra pielii cu celulita si nu numai.

Ofer cate o bucata primelor cinci persoane care imi vor scrie pe blog ca sunt interesate sa il probeze.

Nu face foarte multa spuma, din cauza sarii, dar ia cu dansul toate celulele moarte.

Ingredientele sunt dupa cum urmeaza:

  • uleiuri saponificate de masline si cocos;
  • sare de Himalaya;
  • suc de castravete;
  • ulei esential de bergamota, potrivit tenurilor acneice, seboreice, mixte/grase, tenurilor terne si devitalizate.

Combinatia de sare, suc de castravete si bergamota au facut ca, per ansamblu, sapunul sa miroasa cumva a citrica cu ceva note de piper verde. Un miros fresh, tonic, in orice caz.

Mai am de lucru si la aspectul sapunului. Are cam o treime din compozitie sare, de aceea este foarte friabil, deci nu usor de taiat si asta explica aspectul usor zdrentuit.

Este gata de folosit La inceputul lui septembrie.

Va astept cu drag sa imi scrieti!

Ligia.

Sapun cu tei

Pentru curatarea tenului si a pielii sensibile si normale. Este disponibil in 2 variante:  cu exfoliant vegetal din samburi de caise si roinita sau simplu, fara particulele exfoliante si neparfumat, astfel incat sa fie bun si pentru bebelusi si copii (bucatica patratoasa din stanga). Miroase foarte frumos in ambele variante, teiul (din decoct) si mierea de tei adaugate iti umplu efectiv narile cu o dulceata blanda.

Contine:

Unt de shea saponificat; uleiuri saponificate de cocos, masline, palmier si ricin; decoct de flori de tei; miere de tei; exfoliant vegetal din samburi de caise; ulei esential de roinita.

Este gata de folosit incepand cu 11 septembrie.

Disponibilitate: momentan mai am 2 bucati (90-100g fiecare) din varianta pentru copii.  In jur de 5 noiembrie vor fi disponibile ambele variante.

Pasta de dinti home made

De cand cu intalnirea asta minunata cu sapunurile naturale parca mi-a cazut un val de pe ochi. Am inceput o lupta inceata si sigura pentru inlocuirea tuturor produselor de igiena necesare familiei mele, altadata cumparate de pe te miri unde, cu creatii home made.  Produsele de pe piata sunt- stiti si voi- fie mai mult nocive decat bune, fie foarte scumpe daca sunt (sau se pretind) naturale.

Daca aveti un pic de rabdare in a va procura ingredientele necesare, puteti sa va pregatiti singuri pasta de dinti. Nu va fi o pasta de dinti spumanta asa cum suntem prost obisnuiti, ci una care curata foarte bine, fara sa prezinte vreun pericol pentru sanatatea noastra.

Aveti nevoie de:

  • 30-35% argila alba, pe care o gasiti la plafar;
  • 15% carbonat de calciu -se gaseste la farmacii, eu am luat de la Dona sau de la Elemental;
  • 10-12%bicarbonat de sodiu- se vinde si in farmacii dar este OK si cel de la supermaket;
  • 7-8%glicerina cat mai pura-o puteti gasi tot la farmacie, nu stiu cat de sigura este; eu am luat de la Mayam;
  • 25%apa plata;
  • uleiuri esentiale dupa preferinte. Se potrivesc cel de menta, de fenicul, de lemn dulce, de lamaie. Altceva nu prea merge. Tot plafarele sunt cel mai la indemana pentru a va procura si uleiurile esentiale.
  • conservant din samburi de grapefruit -daca vreti ca pasta sa fie valabila mai mult timp (cam 3 luni); daca faceti cantitati mici, pentru cateva zile si pastrati la frigider nu este nevoie.

Cantitatile sunt aproximative, nu exista ceva batut in cuie. Daca vreti o pasta mai abraziva puneti procentul maxim de argila alba si de bicarbonat de sodiu; daca vreti o pasta mai blanda puteti inlocui jumatate din argila si bicarbonat de sodiu cu carbonat de calciu.

Uleiurile esentiale puneti nu mai mult de 10 picaturi la 100 de grame de produs; eventual mai adaugati treptat cate una-doua picaturi si vedeti cum va place. Feniculul e foarte fresh si se poate folosi si de catre persoanele care urmeaza tratamente homeopatice. Extractul de lemn dulce chiar da un gust placut dulceag pastei de dinti si e OK pentru copii. Puteti sa lasati pasta pur si simplu fara miros, daca sunteti mai sensibil.

Amestecati pulberile, apoi adaugati apa si glicerina si amestecati dupa fiecare. Dupa ce incorporati si uleiul esential se adauga si conservantul in proportie de 0,3%. Pasta se va intari; mai puteti adauga apa, in functie de consistenta care va place.

O puneti intr-un borcanel curat si aplicati un graunte pe periuta de dinti cu o spatula sau cu o coada de lingurita curata.

Asta e tot!

Inapoi

A fost foarte frumos si relaxant, o vacanta intr-adevar tihnita.

Pentru copii e foarte OK Slanicul; iar daca cei mici se simt bine, automat se vor simti bine si parintii.

Se poate inota in strandurile cu apa sarata:

Te poti deghiza in monstru, cu namol:

Se pot proba diverse modele de papuci gasiti pe plaja:

In Slanic am stat cu cortul, in curte la nea Stelica, intre niste salcami uriasi. Trebuie sa-i multumim pentru fisa „cort”-ului Andreei.  Iubim somnul in natura, uram camerele impersonale de hotel, pensiune sau casa particulara cu miros de vechi si carpete cu rapirea din serai. Dar, daca nu era Andreea, nu ne incumetam sa alegem asa mod de cazare pentru noi si cei mici. Aiurea! Cei mici au fost cei mai incantati, au topait intr-o fericire pe salteaua gonflabila, iar incursiunile cu lanterna erau la mare pret.

Seara, stateam cu piticii intinsi pe iarba si ascultam greierii pina cand apareau stelutele in inimioara din frunzis:

Dimineata luam cel mai simplu si gustos mic dejun:

Dar si ciorbita cu care ne-a asteptat bunica, cat am poposit la ea intoarcandu-ne spre Bucuresti a fost buuuuna:

Bune au fost si perele lui tataie, care a „format” pomisorii din gradina mici si cu crengile joase, sa poata nepotii sa-i culeaga usor:

Acum, ajunsi acasa, Matei ma intreaba  de ce nu mai mergem la strand. „De ce nu este si casa noastra in vacanta?!!!”

Ce sa-i raspund?  Ati vazut cat de greu ii e unui copil sa priceapa necesitatea job-ului parintilor?

Pina una alta, ma mai hranesc un pic din „darele” lasate de vacanta: cei mici inca mai miros a sare si namol. Hai, veniti la pupat! Spalatul pe cap se mai amana :-)…