Sapunuri cu menta

Pentru toti cei carora le plac mirosurile fresh si …verdele.

Ingredientele sunt alese pentru cat mai multa blandete si hidratare. Adica: unt de shea, de masline, de cocos, de ricin, pamier, lapte de capra; uleiuri esentiale de menta si coriandru. Cerculetele verzi sunt colorate… cu ce credeti? Cu pulbere de urzica! Iubesc plantele.

Bun de folosit la sfarsitul lui decembrie.

Sapunuri cu sare de mare

Am folosit sare de mare, pentru granulatia ei omogena.  M-am tinut departe de data asta de sarea de Himalaya, care e mai placuta la vedere decat modesta sare de mare  dar e destul de colturoasa si poate sa zgarie neplacut pielea. Atata doar m-a chinuit putin talentul la partea estetica si am schitat pe fiecare sapun cate-o steluta de mare (cu albastru de metil).

Am facut o serie mica, pentru cei cativa fani ai lui „Sapunbun” cu sare. Adica toata productia e in cosul din poza. Mai trebuie sa stea putin la uscat, inca vreo 2 saptamani.

Pentru cine nu-l cunoaste inca, sapunul cu sare are efect detoxifiant, anticelulitic si exfoliant, bineinteles.

Ingrediente: uleiuri saponificate de cocos si masline, sare de mare, ceai de sanziene, uleiuri esentiale de coriandru, litsea cubeba si tamaie.

 

Just a regular day

…sau cum imi trece mie timpul, fara sa fac „mare lucru”.

Seara, cand se reuneste familia, invariabil vine intrebarea sotului: „Si ce-ai facut azi?”. Iar eu deja ma incrunt si ma apuc sa-i povestesc cu ciuda ce n-am reusit sa fac…La care invariabil vine replica: „Asa esti tu, nemultumita mereu…” plus alte pilde cu pahare jumatate pline ori goale.  Ba chiar m-a sfatuit sotul sa-mi fac agenda, ca la serviciu, si sa notez in ea toate lucrurile pe care LE FAC. „Si-ai sa vezi tu ca umpli vreo 3 agende pe luna…”

Asa ca pina una alta, ma apuc sa notez aci.

M-am trezit pe la 6 jumatate; azi copiii au mers la gradinita, dupa o pauza de vreo 2-3 saptamani in care au stat acasa. Deci a lucrat mai in liniste, dar cu sentimentul acela nefiresc de casa prea goala.

Prima data m-am apucat de crema Clarei. E o crema de scutec cu unt de shea, ulei de galbenele, ulei de migdale, vitamina E, oxid de zinc, ceara de albine naturala si extract pur de galbenele (ultimele doua ingrediente apar in poza, alaturi de crema):

Dupa aceea am „umplut” borsul. Nu stiu daca sunteti familiari cu termenul, pe la noi asa se denumeste operatiunea de amestecare a taratelor de grau cu hustile, leusteanul uscat, apa…ma rog…ingredientele necesare pentru obtinerea borsului de casa. In cateva ore, cat m-am mai invartit eu prin casa, am si avut gata licoarea respectiva, trebuincioasa pentru comanda culinara primita de la sot: varza calita… Deci, nu e mare filosofie cu borsul asta, se face usor, nu merita sa folosim lichidul acela indoielnic ambalat la plastic, care nu s-a intalnit cu taratele de grau in viata lui si care se vinde sub eticheta de „bors”…ba, ca sa fie mai apetisant, i se mai zice si „natural”…sau ca la bunici…sau mai stiu eu cum…Si se face si repede; vorba bunica-mii: „pana vine mosul de la peste, gata si borsul se acreste!”. Deci, asa arata borsul adevarat:

Apoi mi-am facut repede o masca de par. Eu am parul lung de cand ma stiu, cu cateva pauze in care a trebuit sa-l scurtez pentru ca pur si simplu nu-mi mai ajungea timpul sa-l ingrijesc (ma refer la perioadele imediat urmatoare nasterii copiilor). Acum parca mi s-a urat de atata par lung si mi s-a pus o pata mare de tot sa-l tund mai scurt decat l-am avut vreodata. Pina una alta il hranesc…Am pus din ochi uleiuri care stiu ca fac bine parului (argan, cocos, ricin + cateva picaturi de ulei esential de tea tree si ylang-ylang). Dupa care  am frictionat pielea capului, m-am legat la cap (fara sa ma doara :-)) cu un batic (ca oricum nu ma vedea nimeni :-)) si mi-am continuat treburile.

Am framantat paine si aluat pentru o tarta cu branza dulce si stafide, care au iesit mai tarziu din cuptor si au aratat astfel:

Painea e dupa reteta bunicii, framantata cu mana si inchinata la sfarsit :-). Eu nu sunt credincioasa…dar asa am vazut la ea si fac asta dintr-o placuta aducere aminte.

Tarta e cu blat ca aici , cu branza amestecata cu ou, smantana, stafide si zahar…ochiometric. Un fel de cheese cake mai neaos, fara Philadelphia si blat de biscuiti. Dar buna si ea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si am varat si varza la cuptorul care tocmai se vacantase:

Si am zis ca daca tot trebuie sa fac baie ca sa-mi scot uleiurile din par apai sa ma destrabalez de tot si sa-mi prepar si un scrub cu unt de cacao si cu zahar brun. Ar fi prima oara cand incerc asa ceva. E super usor de facut, nu e nevoie de cantitati exacte, ci doar de ingrediente de calitate. Eu am pus: unt de cacao de prima presa, care miroase de-ti vine sa-l mananci; ulei de sanziene preparat de mine -si el miroase super; zahar brun cu granulatie mai fina, ca mie nu-mi place exfolierea „brutala”; un pic de vitamina E si un pic de amidon de porumb. Si daca ma multumeste combinatia apoi o sa strecor  si niste borcanele cu astfel de scrub in cadourile de Craciun ale prietenelor.

Gata, am incheiat. Sper sa nu va starnesc pofte si sa ma injurati. Eu va invit si la masa daca vreti (Alina, chiar n-am glumit cu varza!)

Dar sotul n-a avut dreptate: tot nu sunt multumita… Ei, mai e pina diseara!….

Asteptand Craciunul

Ca in fiecare toamna, am senzatia ca nu m-am bucurat suficient de vara, ca mi-a scapat cumva printre degete. Ca vine frigul prea repede…of! si iar trebuie sa rearanjez sifonierul, sa scot cojoacele la indemana. Ca iar s-a terminat cu legumele bune si nu m-am saturat de dovlecei, de piersici, de ciorba de rosii proaspete.  Ca iarasi a trecut anul. Nu zic, imi place si toamna nespus de mult, cu toate culorile si florile ei cu miresme amarui. Dar, totusi, cand a trecut vara? Si anul?

Ei, dar sunt si unii care se bucura ca vine sfarsitul anului.  Ati vazut de cand au inceput supermarket-urile sa puna pe rafturi globulete si beteala si toate cele pentru Craciun?

Pentru mine Craciunul acesta va fi chiar special pentru ca atunci se implineste un an de cand mi-am scos sapunurile in lume. Anul trecut prietenii mei au primit cosulete cu sapun  (pe atunci nu stiam ca i se va lipi in coada si un „bun” :-)) Si datorita darurilor astora povestea cu sapunul a luat amploare. Pentru ca prietenii m-au incurajat sa ma extind. Multumesc.

Anul asta voi avea de facut multe daruri, deci… m-am pregatit din timp. Sapunurile au nevoie de cel putin 4 saptamani de uscare, asa ca zilele astea am scos din forme si taiat mai multe variante.

Cum ar fi:

  • Poienite de munte, cu floricele. Cu lapte de capra si geraniu, despre care am tras eu concluzia ca este faimosul drushaim, de care punea mama cate-o frunza, deasupra dulcetii, inainte sa lege celofanul. Pe linga geraniu mai are si salvie si anason, iar combinatia mi se pare mie ca seamana destul de bine cu mirosul poienitelor de munte, intesate de garofite din acelea mici:

  • Floricele, cu lapte de capra si lavanda. Pe astea le stiti. Le-am refacut exact asa cum cunoasteti reteta:

  • Sapun cu rozmarin. Asta e nou. Cu efect detoxifiant, usor exfoliant din pricina ca pe linga ulei esential si ceai de rozmarin mai contine si planta de rozmarin maruntita. Verdele-oliv se va mai deschide pe masura ce sapunul se usuca:

  • Samponul binecunoscut, cu urzica, patchouli si ylang-ylang.

  • Sapunul pentru copii, ingrijirea tenului si pentru piele sensibila, cu lapte de capra si galbenele. Simplu, neparfumat. Am facut doua transe, ca stiu ca dispare repede. Acesta e cu ultimele galbenele culese din curte:

  • Acesta e cu galbenele de la plafar. Pe langa petale, in pungutele „de cumparat” mai gasim si mici betisoare din tulpina plantei, seminte de galbenele, etc. Am dat la o parte impuritatile mai mari, dar cred ca nici Cenusareasa n-ar fi izbandit sa separe petalele de restul. Ca sa compensez pentru calitatea mai slaba a galbenelelor am pus de 5 ori mai multe decat in sapunul de mai sus (haha, poate c-am exagerat un pic, dar chiar nu cred ca strica):

  • Sapun cu pelin si busuioc. Si „fratii” acestuia au zbrat rapid din ladite, asa ca l-am refacut. Cu mai multa planta macinata prin el, pentru virtutile ei antibacteriene, antimicotice si pentru efectul exfoliant:

  • Copacei, cu lapte de capra si anason:

  • … si  „Menta, vanilie si mac”:

Deocamdata atat. Mai am in tolba si alte sapunuri pe care n-am mai apucat sa le pozez, plus alte idei pe care vreau sa le pun in practica.

As mai face un sampon in care sa pun si pulbere de urzica, pe linga ceai. Ma gandesc ca ar avea efecte mai bune de calmare a mancarimilor scalpului, de ameliorare a matretii, de stimulare a cresterii firului de par.

As mai face si unul cu infuzie de shikakai. Eram tare nerabdatoare sa incerc pudra asta; citisem ca pur si simplu ar trebui aplicata pe par o pasta formata din planta maruntita si apa fiarta si n-ar mai fi nevoie si de sampon. Masezi pielea capului, clatesti si gata. Ei, planta era macinata cam mare, s-a mai si umflat de la apa fiarta, de-abia am scos-o din par. Plus cada, prosopul, halatul de baie numai pulbere de shikakai. Deci experienta a fost cam „messy”. Parul chiar a stralucit, e clar ca planta contine multe substante benefice podoabei capilare, dar dupa o zi a trebuit sa ma spal pe  cap pentru ca la radacina se vedeau urme de grasime . Deci cred ca pulberea asta ar fi ok pusa intr-un sampon, alaturi de alte ingrediente care sa si curete parul si pielea capului.

Trebuie samai refac si sapunul cu tei si pudra de caise. Aveti vreo alta idee/preferinta cu ce sa-l parfumez in afara de roinita, cum a fost precedentul?

Si, fara gluma, sa stiti ca fac cele mai frumoase cosulete cadou cu sapunuri si ce va mai doreste inima, daca vreti sa faceti un dar celor dragi. Trebuie sa mai pun si poze cu astfel de cosulete…