Zi de luni gri

Nu stiu de ce, dar azi sunt chiar ca ziua de-afara.

As vorbi cu cineva care sa nu fie fugarit de sedinte, copii, treburi interminabile. Pe larg, pe indelete, fara graba, fara legatura cu nimic precis.

Dar unde sa suni? Sau spre cine sa te indrepti taman atunci cand iti vine cheful? Pur si simplu sa-ti iei geaca din cuier si bocancii in picioare si s-o tulesti. Ca-n studentie. Cu ghidusia si tinereatea aia binestiuta de fiecare.

Toata lumea-i ocupata.

Cu ce?

Raspundeti daca puteti.

Dac-ar fi sa dam crezare lui Facebook, Linkedin si alte retele de-astea…apai cu lucruri minunate.

Dar daca scoatem nasul din calculator aratati-mi si mie pe strada firile optimiste, team-player-ii, problem-solver-ii, fair-play-ul. Si in ce gaura neagra s-au resorbit toate frumusetile alea care dau pe dinafara din imagini postate pe bloguri si site-uri?

M-am saturat sa tot programez si aman atat.

Ma chinui saptamani intregi sa ma corelez cu cate-o amica si sa iesim la teatru. Si acolo ea se uita din 5 in 5 minute la telefon, sa nu o sune de-acasa.

Asteptarea tortului e luuunga, iar cireasa de deasupra-i nu prea are gust.

Totul e pe fuga, nimic nu-ti mai tihneste.

Ce-o fi de vina:  varsta, criza, saracia de idei, lipsa de initiativa? Ca eu stiu sigur ca tineretea si ghidusia aia au ramas pe undeva prin fiecare.

4 thoughts on “Zi de luni gri

  1. Eu zambesc pe strada, aproape tot timpul, din mersul bicicletei, evident😀 Si n-am tel smecher, nici nu ma uit la el tot timpul (oricum mi se pare o impolitete groaznica), ca ma suna o data pe zi, maxim, deci n-as avea de ce sa fiu stresata🙂
    Si ma laud aiurea, ca atunci cand am fost in Buc, n-am fost in stare sa ne intalnim, chiar daca eram la 10 min una de alta, in ultima seara😀
    Uite un exemplu, ceva fantastic care mi s-a intamplat de curand: am cunoscut o tipa, cu care am petrecut aproape trei zile, trebuia sa o intruiesc/ajut cu ceva probleme legate de serviciu, rapoarte si inregistrari. Si poate ar fi parut ca nu avem nimic in comun, la prima vedere, dar am stat la taclale in zilele alea, cum n-am mai stat de ani de zile, in timp ce ne faceam si treburile, evident. Am vorbit cate-n luna si in stele🙂 Ne-am lipit ca marca de scrisoare, a fost incredibil🙂 Si cel mai tare a fost ca, la finalul ultimei zile, mi-a spus ca nu regreta deloc ca a venit la job-ul acela, deoarece considera ca cel mai mare castig, pe termen lung, a fost ca ne-am cunoscut🙂 Stii cum m-am simtit? Indescriptibil🙂
    Ah, si iar vorbesc despre mine🙂 Hai, fii mai roz, te rooog!

    • O sa fiu mai roz ca „pantera roz”!:-)…
      Pai avea dreptate proaspata colega. S-a prins imediat care-i treaba. Cine se-aseamana se-aduna…bine ca ni se mai intampla si pe la job asta, sa se mai lumineze „pestera”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s