Activitatea mea preferata

Este asta:

La cules de plante medicinale

 

Se-ntelege, nu? E vorba despre culesul de plante medicinale.

Am avut un week-end bun. Am umblat pe coclauri, ne-am hranit cu soare, cu verde, cu aer curat. Am adunat cimbrisor, musetel, pelin si soc pentru sapunuri, ceaiuri  si licori (socata bulbuceste in borcan :-)). Am adormit in padure, urmarind nori pufosi pe cer „de vacanta”.  Am mancat cea mai gustoasa, proaspata, bio si simpla mancare: branza si oua traversate in goana de furnici uriase, pe un servet asternut in iarba. Ne-am gandit inca o data la cat de putina mancare te satura dupa munca fizica, placuta si cu rost; la tara oamenii nu prea au „pofte”; nu viseaza la ciocolata, inghetate, fripturi impanate si alte delicatese culinare; nu ii munceste acel „as manca ceva da’ nu stiu ce” care te-apuca pe tine, orasean, cand ajungi intr-un final acasa dupa ce-ai facut toata ziua…nici tu nu stii ce.

Ne-am intors spre Bucuresti cu parere de rau, in masina intesata de ierburi de leac, mirosind ca o poiana.

Deci…ce-am eu de facut azi?

7 thoughts on “Activitatea mea preferata

  1. Tiiii … ce frumos e la campie, ma apuca asa o nostalgie!🙂 Nu degeaba zice sotul ca sunt floare de campie, acolo am copilarit🙂
    Oricat de mult imi place zona deluroasa in care sunt acum, imi e greu sa explic cat de mult imi place cand vad lanuri de grau valurite de vanticel, campuri de floarea-soarelui, mari de verde, mai ales asa crud si primavaratic. Ei, cand vine arsita aia mare, de nu mai sti pe unde sa te ascunzi, parca e mai bine la deal🙂
    Dar tot lesin de placere in fata unui camp plin de pepeni dolofani sau imaginandu-mi gustul de porumb proaspat fiert sau copt in timp ce ma ascund printr-o padure de porumbi mai inalti decat mine.
    Ce de amintiri!🙂
    Deci spor la treburi, ca relaxarea fuse si se duse :)) Adica norii sunt acolo tot timpul dar parca-s mai frumosi cand ii privesti de pe camp, ascultand doar chiote de copii🙂
    Ce frumosi sunteti toti trei, dar mai ales tu, cu ie!🙂

    • Multumesc, Andreea, ce frumos ai scris! Inteleg ce spui, asa, ca intre flori de campie ce suntem.
      Iar ia mi-e asa de draga ca pana si la nunta tot ie am purtat🙂

      • uaaa, ce super! Asta era visul sotului, sa ne insuram in varf de munte, eu in ie si el pe cal :))
        Evident ca am cedat presiunilor familiilor, si am facut „ca toti oamenii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s