DSC07436

Marea la Vadu

Mi-era un dor de plaja si de valuri cat marea de mare. N-am mai reusit sa ajungem pe litoral de mai bine de doi ani.  Si-n exact saptamana trecuta in care Bucurestiul a fiert de proteste pentru „natura, nu cianura” ni s-au aliniat planetele sa avem cea mai faina vacanta ever in natura.

Am campat pe plaja de la Vadu luni dimineata si-am mai plecat sambata la pranz.

Si-n tot timpul asta am fost martorii marunti si recunoscatori ai frumusetii pamantului. Am vazut soarele cum rasare si apune. Am numarat stele cazatoare. Am servit de loc de odihna gargaritelor si libelulelor ostenite. Ne-a plouat putin, numai cat sa iasa curcubeul, peste mare. Delfinii liberi si generosi ne-au oferit spectacol in fiecare zi, foarte aproape de mal. Pescarusii blanzi au asteptat alaturi de noi sa se coaca painea… si-am mancat-o impreuna. Copiii s-au bucurat in fiecare zi de jocul cu nisipul, scoicile si valurile. Am fost pana intr-atata de norocosi incat am prins intr-o noapte chiar si un fel de licurici de mare, niste viermisori care lumineaza atunci cand se sparg valurile.

Au fost si lucruri mai urate, care tin de oameni. Sa le spun si pe-astea sau sa ma opresc aici?

Hai sa-ncheiem mai bine cu un fragment din cartea lui Michel Ende, „Momo”, pentru ca mi-a mers la suflet cum s-au jucat copiii in vacanta asta:

„Se intampla acum tot mai des ca unii copii sa aduca tot felul de jucarii cu care nu puteau sa se joace cu adevarat – de pilda, un tanc teleghidat ce putea fi lasat sa umble singur, dar care altfel nu era bun de nimic. Sau o racheta spatiala care, legata de un bat, vajaia invartindu-se in jurul lui, dar in afara de aceasta nu aveai ce face cu ea. Sau un robot mititel care stia sa umble clatinandu-se, avea ochii scanteietori si intorcea capul, dar care nu era bun la nimic altceva.

Bineinteles ca erau jucarii foarte scumpe, cum prietenii lui Momo nu avusesera niciodata – nici chiar Momo. Inainte de toate, jucariile erau atat de desavarsite, pana in cele mai mici amanunte, incat nu mai era deloc nevoie sa contribui cu propria imaginatie. Asadar copiii sedeau de multe ori ceasuri intregi privind fascinati si totusi plictisiti la un asemenea obiect zbarnaind acolo, sau clatinandu-se, sau vajaind in cerc-dar nu le trecea nimic in plus prin minte. De aceea se intorceau din nou la vechile jocuri, pentru care le ajungeau cateva cutii goale, o fata de masa rupta, un musuroi de cartita sau un pumn de pietricele. Pe langa ele erau in stare sa-si imagineze orice”

7 thoughts on “Marea la Vadu

  1. Wow, m-ai cucerit pe deplin, m-ai lasat fara cuvinte!🙂
    Chiar era asa pustiu cum pare, de oameni adica?🙂
    Sugera si sotul sa mergem undeva mai in salbaticie dar recunosc ca mi-a fost teama de ce ni s-ar putea intampla intr-un loc mai izolat, de la diverse accidente minore pana la altele mai grave. Desi … am campat si la gol de munte si n-am avut probl. Bine … tot visam ca mosmaie ursul pe langa cort (era doar vantul🙂 ) dar parca am fost mai linistita decat sa fi fost pe plaja🙂
    Voi sunteti ok? Sper ca nu vi s-a intamplat ceva …
    Cum a fost cu cortul pe plaja, n-ati murit de cald? Eu n-am stat niciodata pe plaja si am retineri🙂
    Apa potabila ati avut? Cum era zona? Probleme cu barzaunii?
    Intreb si eu diverse, ca am auzit de Vadu (chiar, cum ati ajuns pana acolo, parca nu era drum de masina, sau gresesc?) dar mi s-a parut, pe cat de frumos, pe atat de izolat (chestie care mi se pare si de bine dar mi-e si teama🙂 ). Inca ma „consolez” cu 2 Mai, pana sa prind curaj de altceva🙂
    Ah … sa mai citesc inca o data, ca asa mi-a placut cu licuricii si curcubeul si delfinii (wow, wow, wow!!!) si painea coapta si copiii frumosi …🙂

    • Da, era pustiu. In timpul saptamanii mai ales. De sambata a inceput sa se umple cu tot felul de oameni, de-aia am si plecat, ca mai puteam sta. Sunt de tot felul si pe-acolo.
      Vadu e rezervatie a biosferei, e loc de cuibarit pentru pasari. Spun drept ca m-am dus acolo cu o strangere de inima in sensul ca n-as fi vrut sa contribui si eu la stricarea acelui loc, cum se intampla cand incep sa puna oamenii piciorul, cu PET-urile lor, hartiile lor igienice, mucurile lor de tigari si tot apanajul neam-prostiei si nesimtirii. Credeam (speram) ca la Vadu n-au ajuns decat oameni mai speciali, care cauta tocmai linistea si natura. Se-ajunge greu si daca vrei tambalau si cluburi ai de unde alege. N-o sa-nteleg niciodata ce le-a trebuit unora sa treaca in stoluri cu motocicleta pe malul marii…ca marea tot n-o mai mirosi ori auzi in conditiile astea. In Vama m-as mai fi asteptat la lucruri de-astea, insa in Vadu au fost ca un pumn in stomac.

  2. Superbe pozele. Si descrierea. Si vacanta…🙂 Ma tot intrebam daca eu as avea rabdare sa astept sa se coaca o paine la foc din asta de lemne… Dar in linistea asta a naturii si intr-un spatiu in care timpul curge altfel, cred ca da. Si degeaba spui ca nu te pricepi la scris, ca mie-mi pare ca lucrurile stau… dimpotriva!

    • Am o banuiala ca era ceva gen lipie, in 15 min max ar trebui sa se coaca🙂
      Eu le fac pe aragaz uneori, in tigaia de teflon, cu capac peste. Fac bilute (faina+iaurt+sare/susan+putin bicarbonat de sodiu) pe care le intind cu sucitorul, cam la 5mm grosime, si nu le trebuie mai mult de doua-trei min pe o parte, apoi intoarse pe cealalta. Dar e cam una de persoana, nu-s foarte eficiente🙂. Asta pare mai groasa putin, deci estimez la 15 min🙂
      Cand a zis de paine coapta (in contextul acela), initial ma gandeam la paine harica (coapta la soare) :)) Dar e super cu gratarul, faci treaba cu o tigaie si un ceaun🙂
      Si eu sunt deacord ca scrie din ce in ce mai frumos (probabil vine tocmai din faptul ca le scrie din suflet🙂 ). Hai sa-i repetam mai des, poate o comvingem🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s