Minunata paine cu maia II

Nu e, dom’le, atat de complicata pe cat pare.

Cu toate ca ma consider o persoana indemanatica si clar aplecata spre home made spun sincer ca vara trecuta, cand m-am reapucat de facut paine cu maia, aveam dubii ca o sa reusesc sa pun pe masa minunea asta zi de zi.

Dar iaca, mi-a iesit. Am prins spilul. Am pacalit cumva si timpul, si procesul de fabricatie. Nu mi-o iesi ea ca la carte, pentru ca sar peste cativa pasi (si-o sa explic mai jos), dar jur ca e la fel de gustoasa. Deci problema e doar de aspect, din punctul meu de vedere. Dar cui ii pasa?

Am pornit de la o reteta gasita pe blogul Codrutei, de la Apa.Faina.Sare. Pe care am tot adaptat-o si adaptat-o. Acum nici macar nu prea mai masor ingredientele.

Fac de seara un preferment cu 15 g de maia, 87 de grame de apa si 87 de grame de faina intermediara. A doua zi dimineata pun intr-un lighean incapator 1200-1300 de grame de faina intermediara, 800-850 de grame de apa calduta si prefermentul. Framant si las in repaos 40 de minute-2 ore, pentru autoliza. Intre timp pregatesc soaker-ul, adica pun la inmuiat seminte de in, dovleac, susan si floarea soarelui in apa aproape fierbinte (diverse combinatii de seminte; am pus si 2-3 pumni de seminte dar si mai mult). N-as putea sa va zic exact cata apa, e in functie de cantitatea de seminte. Puneti cat sa le acopere.

Dupa trecerea celor 40 de minute, (timp in care  in care faina incepe sa se transforma sub actiunea enzimelor proprii) adaugati soaker-ul in care dizolvati 15 grame de sare si framantati bine. Lasati aluatul acoperit. Din 30 in 30 de minute ar trebui sa impaturiti aluatul, intorcand spre centru capetele de sus si de jos, apoi rasuciti ligheanul cu 90 de grade si aduceti spre centru iarasi partea de sus si de jos a aluatului. Impaturirile astea ar trebui facute de 4 ori. In ultima vreme eu sar peste ele, din lipsa de timp.

Ajung sa pun painea in forme abia seara, cand ma adun de pe drumuri.

Coptul e foarte important: cuptorul trebuie incins la 250 de grade, iar inautru trebuie sa puneti un vas cu apa. Painea se rastoarna direct pe tava mare de la aragaz chiar inainte de introducerea in cuptor. Faceti doua-trei incizii adanci pe fiecare paine cu o lama. Ele ajuta la coacerea painii.

Dupa un sfert de ora scoateti vasul cu apa si reduceti temperatura la 200 de grade. Mai lasati inca jumatate de ora, dupa care scoateti painea pe gratar. O sa fiti incantati de miros si de sunetul cojitei care trosneste si crapa in timp ce se raceste.

Din cantitatile insirate mai sus imi ies doua painoaice de 1,200-1,300 de grame fiecare, care ne ajung doua zile.

Poate am sarit peste explicatii, lucruri care v-ar fi interesat, stiu…Blogul asta nu e un blog culinar, n-am exercitiul explicarii unei retete.

As vrea doar sa va impartasesc experienta noastra din jurul painii cu maia. Si poate conving pe unul-doi sa incerce sa faca astfel de paine.

MERITA!

IMG_20140117_210915 IMG_20140106_143506 IMG_20140109_104130[1] IMG_20140106_142003 paine cu maia si seminte

 

Anunțuri

Gel de barbierit

…pentru obrazuri fine si la propriu, si la figurat.

Recunosc ca n-am avut prea mare interes pana acum sa fac niste produse special dedicate barbatilor. Clientii mei sunt in proportie de 99% femei.

Acasa, impart cu sotul acelasi deodorant (solid, cu lavanda sau cu salvie si portocale, astea ne plac) si aceeasi pasta de dinti (ba cu menta si salvie, ba cu fenicul, lemn dulce si anason). Drept sampon ori spuma de ras sotul foloseste orice sapunbun ii pica in mana…Si e foarte multumit si ca a scapat de matreata, si de cum se simte in pielea lui 🙂

Numai ca de curand a trecut la un alt nivel cu ritualul barbieritului…Asta de cand am fost rugata sa fac un gel de ras pentru un anume sot. Si de-atunci foloseste si el asta:

Gel de barbierit

Nu contine decat un emulsifiant foarte bland, absolut natural, vitamina E, ulei esential (sau nu, daca nu doriti; eu am adaugat mirt verde, dar se poate pune orice va place: lavanda, patchouli, salvie si portocale, etc) si un ulei vegetal la alegere (pana acum am facut doua variante: cu ulei din germeni de grau si cu ulei de borago, ambele foarte emoliente).

Se aplica pe obrazul uscat un strat subtire, dupa care se umezesc degetele si se maseaza pielea. Gelul nu va spuma, insa va crea un strat albicios care va face sa gliseze lama foarte usor. Limpeziti si…gata! Nu mai e nevoie nici de aftershave. Pielea e deja ca si data cu crema, fina si hranita de bogatia de  substante binefacatoare continute in uleiul vegetal.

Gogosi la cuptor

M-am trezit dis-de-dimineata  cu „as manca ceva bun” in cap.

Voiam un dulce simplu, ceva de regasit in repertoriul culinar al oricarei bunici care se respecta.

Gogosi!!!!

Numai ca n-am avut chef sa-mi afum bucataria, parul si sa inghit uleiul ala ars si le-am facut la cuptor, inspirandu-ma, bineinteles, dupa o reteta a Laurei Adamache.

Am luat 450 de grame de faina, 80 de grame de zahar brun, 100 de grame de unt de cocos topit (am inlocuit untul de vaca prevazut in reteta), 225 de grame de lapte, un plic de drojdie uscata, niste extract de vanilie si un praf de sare.

Am facut aluatul, am asteptat sa creasca frumos, l-am intins, am decupat gogosile, dupa care le-am mai lasat vreo jumatate de ora la crescut, acoperite de un prosop.

Cand s-au trezit intr-un final dragutii de copii care stau acasa de la inceputul anului, din cauza de varicela, mirosea deja a gogosi. Cred ca de-aia s-au trezit de fapt…i-a luat mirosul de nas, ca in desene animate…

(am sarit peste tavalitul gogosilor prin unt si presaratul lor cu zahar pudra, cum spune reteta de unde m-am inspirat…e suficient unt si zahar oricum)

Inca o reteta din seria celor probate de mine, despre care cred ca merita incercate si de voi pentru ca sunt simple si rapide. Si buuuune!

Gogosi la cuptor