Pentru gospodine si fomisti

Mi se-ntampla uneori, cand am treaba multa, urmatoarea  faza stupida: sar peste mese. Nu mai mananc ca sa economisesc, vezi domnule, timp.

Astazi, dupa vreo doua astfel de zile in care-am fost scumpa la tarate cu sanatatea mea,  m-am trezit de dimineata cu o foame de lup. Prin urmare, vreo cateva ore am gatit pe toate ochiurile aragazului concomitent, plus la cuptor placinta de mere :-))

Aveam in plan ciorba si chiftelute de legume la cuptor. M-am dus la piata sa cumpar niste dovlecei proaspeti pentru chiftelute si cand am dat peste rotunjorii astia am schimbat planul:

IMG_20141008_104900

M-am hotarat sa fac dovlecei umpluti. Pe dovleceii astia umpluti vi i-am mai povestit si altadata, aici.

Ce vreau sa va laud acum este noua reteta intrata in repertoriu, (aflata de curand de la o prietena), asa-zisa falsa ciorba de burta. Daca as fi citit reteta pe vreun blog mai mult ca sigur as fi trecut fara sa o bag in seama. Dar urmeaza sa predau si eu stafeta mai departe si va prezint ceva simplu, usor de facut si mai ales bun.

Aveti nevoie de un morcov mare, dat pe razatoare si o ceapa XXL, tocata. Plus un gogosar murat in otet, tocat si el. Toate se pun la calit cu un pic de ulei si apa, cam 5-10 minute. (Eu n-am avut gogosar murat si am pus gogosar simplu)

Cand focul le-a inmuiat un pic, se adauga 500g de ciuperci pleurotus, spalate si tocate fideluta. Peste toata treaba puneti un litru si jumatate de apa calda. Lasati sa clocoteasca in jur de 25 de minute, apoi stingeti focul. Dregeti ciorba cu un amestec facut dintr-un galbenus de ou, 200g de smantana si 2 linguri de otet. La sfarsit adagati 2-3 catei de usturoi pisati si verdeata. Potriviti de sare.

Rezultatul este bun, bun, bun.

Sa nu ma-ntelegeti gresit: nu mi-era dor de ciorba de burta, nu am cautat un substitut pentru ea. Poate numai  mi-era un pic dor de  placerea si tihna pe care o simteam odinioara cand mancam ciorba de burta doar pentru desfatarea papilelor mele gustative, fara sa ma gandesc vreo clipa la suferinta animalului sacrificat, fara sa-mi treaca prin cap ca asta mananc si eu: lingura dupa lingura de suferinta. Acum cativa ani am fost la un targ de alimente  gatite fara foc. La un stand se vindeau un fel de copane din legume si seminte. N-am sa inteleg niciodata ipocrizia asta. Acum recunosc ca nu stiu deocamdata cum sa fac sa-mi fie simplu cu mancarea incercand sa renunt la carne, lapte si alte chestii despre care m-am convins ca nu-si au locul in alimentatia omului. Si ca sunt de multe ori descumpanita incercand sa gasesc ceva OK de mancare in conditiile in care aia nu, aia nu…

Dar stiu ca in timp am sa ajung la adevarata tihna si multumire atunci cand voi sta la masa.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s