Demachiant

N-am putut niciodata sa folosesc un demachiant din comert (de altfel nici cu cremele nu m-am impacat). Dupa aplicarea lor ma usturau ochii, mi se inroseau, iar pe fata simteam senzatia aceea de piele care „strange”. Sau imi venea sa ma scarpin pe obraji.  E drept ca m-am hotarat destul de repede sa nu mai arunc banii pe fereastra, tot incercind alte si alte variante. Asa ca am sfarsit prin a curata fata cu sapun, cu pad-uri imbibate in ceai, cu tarate…mai si cate-o masca cu argila din cand in cand.

Acum cateva zile am incercat o reteta de demachiant. Cu ingrediente pe care sa le inteleaga tot omul. Adica:

  • apa;
  • ulei de migdale;
  • glicerina vegetala;
  • ceara emulsifianta;
  • conservant natural Plantaserv Q.

A iesit o compozitie ca o smantana lichida, usor curgatoare. Am intins-o pe fata, am masat putin, apoi am sters-o cu o discheta umezita. Nici vorba sa ma usture ochii. Iar pielea mi-a multumit :-). Parca deja era hidratata si nu era musai sa o mai si cremuiesc dupa.  Dar asta e doar parerea mea, de persoana cu ten normal.

Si gata, am mai inlocuit un item din lista de chestii trebuincioase pe linga casa omului. N-am sa ma mai gandesc vreodata sa-mi cumpar demachiant.

Reteta e buna pentru toate tipurile de ten. Totusi, penntru persoane cu ten foarte uscat se poate folosi un ulei mai gras (gen argan) sau un unt de shea, sau o combinatie. Iar daca tinem neaparat putem sa punem si ceva uleiuri esentiale potrivite fiecarui tip de piele in parte (lavanda pentru mai toate tipurile, tea tree, litsea cubeba ori bergamota pentru tenul mixt sau ylang-ylang pentru tenul uscat).

Variantele sunt nenumarate. Dupa nevoi si preferinte.

Pasta de dinti aproape perfecta :-)

Stiu ca multi din cei care imi rasfoiti blogul ati fost atrasi de ideea unei paste de dinti naturale.  Stiu de asemenea ca v-a descurajat un picut faptul ca pasta de dinti prezentata anterior nu are consistenta celei cu care ne-am obisnuit de la supermarket, ca nu face spuma…in plus, mai e si greu de aplicat, trebuie extrasa din borcanel.

Am incercat sa rezolv cumva toate lucrurile astea, asa ca am folosit de data asta o reteta imbunatatita si un recipient care permite o aplicare usoara, igienica.

Ingredientele de baza sunt tot cele consacrate:

  • carbonatul de calciu, care este potrivit pentru o curatare temeinica dar neagresiva;
  • bicarbonatul de sodiu – usor abraziv, ajuta si la albirea dintilor;
  • glicerina vegetala;
  • apa.

Pe linga acestea am mai pus un pic din urmatoarele:

  • guma xantan– face compozitia mai legata, un pic elastica;
  • 1 % (1 gram pentru toata compozitia din recipient) de betaina de cocos – care ii asigura o spumare usoara. Imi inchipui ca nu prea stiti care-i treaba cu betaina asta, ce-o fi ea? Este un ingredient sigur de folosit in proportia indicata, este inclus in multe paste de dinti naturale;
  • tinctura de propolis cu rol antibacterian, tine la distanta cariile.

Conservant nu are pentru ca nu contine decat foarte putina apa, are multe ingrediente cu rol antibacterian (tinctura de propolis, uleiurile esentiale); in plus, recipientul cu vacuum asigura folosirea fara a contamina produsul.

Am (sperat) apreciat eu ca gustul dat de propolis nu o sa deranjeze copiii mofturosi (se simte destul de discret), asa ca la toate cele insirate mai sus am adaugat si extract de caise. Asta ar fi varianta pentru copii. Cred ca am mai putea incerca si cu ulei esential de portocale sau mandarine.

La varianta pentru adulti am adaugat ulei esential de menta. Pentru adulti e mai larga paleta de uleiuri esentiale de folosit. Putem opta intre : fenicul, anason, lemn dulce, lamaie, salvie, menta. Sau le putem combina.

Curata incredibil de bine, nu e abraziva; un mic dezavantaj-mi se pare mie ca usuca un pic buzele, dar un strugurel rezolva problema.

Cam asta e.

Si stiu ca o sa fiti curiosi legat de pret. Depinde de ingredientele cu care doriti sa particularizati produsul , dar  grosso-modo ar fi cam 18-20 de lei/100g-cat incape in recipient. Flaconul (inclus in pret) e destul de scump (6.5 lei), dar partea buna este ca odata golit il putem curata, steriliza si reumple fiecaruia in parte.

Un week-end placut tuturor!

Creme bune

Am trecut intr-o noua etapa: am inceput sa patrund tainele fabricarii emulsiilor, adica a cremelor care contin nu doar uleiuri ci si o parte apoasa, astfel incat produsul respectiv sa intre mai usor in piele si sa nu lase la suprafata acel film gras, asa cum o fac cremele foarte nutritive.  Mai facusem eu emulsii prin bucatarie, dar habar n-aveam :-)…maioneza este o emulsie…sau salata de icre…

Toata treaba cu emulsiile astea e ca iti trebuie un „ceva” care sa te ajute sa legi moleculele de apa de cele de ulei iar rezultatul sa fie unul stabil.

Ei, emulsiile astea cosmetice nu-mi ieseau de nici un chip pentru ca eram capoasa si voiam sa folosesc pe post de emulsificator ceara naturala de albine, din stupii despre care deja v-am povestit. Citisem ca nu se poate doar cu ceara curata, dar tot m-am indarjit…asa ca am stricat de cateva ori bunatate de ingrediente. Recunosc ca emulsificatorii ma speriau, mi se parea ca numai naturali n-au cum sa fie…denumirile lor includeau termeni care semanau cu cele din cosmarurile mele din liceu, cand visam ca ma asculta profa de chimie…si nu stiu sa rezolv problema cu catenele aromatice…

Dar pina la urma am gasit un emulsificator care nu m-a mai speriat asa de tare, agreat cocert, derivat din uleiul de masline. Si m-am asternut pe treaba, dupa o reteta a Soniei, pe care am mai modificat-o doar putintel. Si cu ingrediente procurate tot de la Sonia, pentru ca sunt excelente si foarte OK ca pret…

Si rezultatul a fost foarte bun. O crema matasoasa, bogata dar nu foarte grasa.

Ingredientele folosite sunt:

  • apa fiarta si racita;
  • macerat de galbenele (in ulei extravirgin de masline), cu rol de calmare a tenului sensibil;
  • ulei de argan -regenerant, calmant, plin de antioxidanti;
  • ceara emulsifianta, derivata din ulei de masline;
  • vitamina E, cu rol antioxidant;
  • alantoina -este extrasa din radacinile si frunzele de tataneasa, participa la sinteza colagenului, protejează pielea de factorii iritanți. Numai buna pentru ten uscat si sensibil.
  • guma xanthan-este un agent de ingrosare produs de o bacterie care fermenteaza zaharuri si melasa;
  • conservant Plantaserv Q. De fapt nu este un conservant in adevaratul sens al cuvantului, ci un inhibitor microbian. In cremele exclusiv uleioase lucrurile sunt mai simple: adaugam vitamina E si antioxidantii prezenti in ea (alaturi de cei din unturile si uleiurile incorporate in crema)  nu lasa preparatul sa rancezeasca pentru 6 luni sau chiar mai mult. Cremele care contin insa si o parte apoasa sunt mai perisabile. Termenul de valabilitate care se da unui astfel de produs este de minim o luna, in conditii de pastrare la frigider si manevrare in conditii optime de igiena. Practic, crema se poate folosi atata vreme cat miroase inca placut si nu are o consistenta ciudata (nu este branzita, nu s-a separat uleiul de apa)

Astazi am repetat aceasta crema si am facut-o in trei variante, cu dedicatie:

  1. Cu extract CO2 de schisandra, pentru pielea sensibilă, hiperreactivă, atopică și cu tendințe spre alergii. Pentru Irina P. 
  2. Cu extract CO2 de trandafir salbatic, pentru pielea uscata si matura, cu imperfectiuni sau pentru ten aneic. Pentru Simona…ca m-a inspirat in legatura cu cremele cu ulei de argan.
  3. Cu extract CO2 de vanilie, frumos mirositor, antiseptic, cu efect tonic si relaxant totodata. Inca nu stiu pentru cine…ma mai gandesc. Daca sunt doritori, scrieti-mi.

Pasta de dinti home made

De cand cu intalnirea asta minunata cu sapunurile naturale parca mi-a cazut un val de pe ochi. Am inceput o lupta inceata si sigura pentru inlocuirea tuturor produselor de igiena necesare familiei mele, altadata cumparate de pe te miri unde, cu creatii home made.  Produsele de pe piata sunt- stiti si voi- fie mai mult nocive decat bune, fie foarte scumpe daca sunt (sau se pretind) naturale.

Daca aveti un pic de rabdare in a va procura ingredientele necesare, puteti sa va pregatiti singuri pasta de dinti. Nu va fi o pasta de dinti spumanta asa cum suntem prost obisnuiti, ci una care curata foarte bine, fara sa prezinte vreun pericol pentru sanatatea noastra.

Aveti nevoie de:

  • 30-35% argila alba, pe care o gasiti la plafar;
  • 15% carbonat de calciu -se gaseste la farmacii, eu am luat de la Dona sau de la Elemental;
  • 10-12%bicarbonat de sodiu- se vinde si in farmacii dar este OK si cel de la supermaket;
  • 7-8%glicerina cat mai pura-o puteti gasi tot la farmacie, nu stiu cat de sigura este; eu am luat de la Mayam;
  • 25%apa plata;
  • uleiuri esentiale dupa preferinte. Se potrivesc cel de menta, de fenicul, de lemn dulce, de lamaie. Altceva nu prea merge. Tot plafarele sunt cel mai la indemana pentru a va procura si uleiurile esentiale.
  • conservant din samburi de grapefruit -daca vreti ca pasta sa fie valabila mai mult timp (cam 3 luni); daca faceti cantitati mici, pentru cateva zile si pastrati la frigider nu este nevoie.

Cantitatile sunt aproximative, nu exista ceva batut in cuie. Daca vreti o pasta mai abraziva puneti procentul maxim de argila alba si de bicarbonat de sodiu; daca vreti o pasta mai blanda puteti inlocui jumatate din argila si bicarbonat de sodiu cu carbonat de calciu.

Uleiurile esentiale puneti nu mai mult de 10 picaturi la 100 de grame de produs; eventual mai adaugati treptat cate una-doua picaturi si vedeti cum va place. Feniculul e foarte fresh si se poate folosi si de catre persoanele care urmeaza tratamente homeopatice. Extractul de lemn dulce chiar da un gust placut dulceag pastei de dinti si e OK pentru copii. Puteti sa lasati pasta pur si simplu fara miros, daca sunteti mai sensibil.

Amestecati pulberile, apoi adaugati apa si glicerina si amestecati dupa fiecare. Dupa ce incorporati si uleiul esential se adauga si conservantul in proportie de 0,3%. Pasta se va intari; mai puteti adauga apa, in functie de consistenta care va place.

O puneti intr-un borcanel curat si aplicati un graunte pe periuta de dinti cu o spatula sau cu o coada de lingurita curata.

Asta e tot!

Crema pentru calcaie

Iarna e …ca iarna… si nu-i ca vara. Frig, lipsa de anumite substante in organism, hidratare defectuoasa…mai toata lumea are calcaiele crapate.

Vara, cu toate fructele ei, de nu mai stii de care sa mananci si stai cu Smecta linga tine, unii (pe care ii enerveaza papucii si o iau la sanatoasa cu talpile goale prin curte) tot fac ce fac si au calcailele crapate.

Asa se facu de am ajuns aseara sa zic: „Gata, pina aici!” si iarasi m-am intilnit cu domnul 3 a.m. si cu domnul Berzelius (am citit o glumita pe undeva, dar nu mai stiu pe unde, ceva de genul: „Dear 3 a.m., ar trebui sa incetam sa ne tot intalnim astfel, i’d much rather sleep with you” :-)…asa si eu…

Deci am migalit azi-noapte la o crema de calcaie de vara, foarte nutritiva si racoritoare. I-am dedicat-o lui Lumi, dar mi-am facut si mie un borcanel, cu toate ca stiu bine ca o sa se intample ca in alt banc…croitorul sta cu pantalonii rupti…electricianul sta cu firele neizolate in propria casa…samd…de-aia ma stradui eu sa fac un sapun care sa rezolve cat se poate de multe: hidratare, curatare, relaxare, eventual si ameliorarea/tratarea unor probleme. Ca mai departe nu ma tin bateriile si timpul sa ma ocup de mine.

„Primadona” acestei creme este lanolina pura, cu acţiune emolientă, puternic hidratantă; repara incredibil de bine pielea uscata, solzoasa, crăpata. Mamicile care alapteaza sunt prietenele ei. Lanolina se obtine din prelucrarea lanii de oaie, este practic secretata de glandele sebacee ale ovinelor. Cand ma gandesc cat costa lanolina pura, obtinuta intr-un mod prietenos fata de natura (se poate obtine si cu ajutorul pesticidelor) nu se poate sa nu ma apuce jalea gandindu-ma ca in satul parintilor mei taranii efectiv arunca lina proaspat tunsa de pe oi; cica doar niste afaceristi mai negri la culoare ar mai cumpara-o, dar nu se merita pentru ca oricum costa mai mult tunsul oilor decat ar primi pe lina rezultata.

Iar ciorapi cumpara de la magazinul satesc. Chinezesti, bineinteles. In copilaria mea inca se mai tesea la razboi, o ajutam pe bunica la facut suveici si la sucit lana. Chiar si maica-mea se pricepe un pic la tesut. Ia sa-i mai dau eu de lucru…astea nu trebuie sa se uite.

Inghit amar si trec mai departe.

In crema am mai pus unt de shea, unt de cacao -ambele nerafinate, de prima presa; apoi ulei de galbenele preparat de mine, un pic de ceara de la tatal lui Stefan si un pic de vitamina E.

Si am pus ulei de ylang-ylang si de menta, pentru ca am vrut sa iasa racoroasa si sa-ti ia senzatia aia de picioare grele…cu mana :-). Si va spun drept ca asa este: azi-noapte mi-am tratat calcaiele cu ce mai ramasese pe peretii Berzeliusului inainte sa ma duc la culcare si a trebuit la un moment dat sa ma invelesc serios ca ma luase  frigul :-)…ei, exagerez un pic.

Toate cele bune tuturor! Numai maine nu-i poimaine si dupa aceea vine week-end-ul…mai puteti s-o zbughiti pe la mare, pe la munte…

Crema de protectie solara, unguent pentru zona scutecului si balsam repelent de insecte. NATURALE :-)

Nu e nimic mai placut si mai motivant pentru mine decat sa ma crediteze prietenii, apoi prietenii prietenilor,  si sa ma intrebe/roage in felul urmator: „Tu ai putea sa-mi faci o crema de protectie solara?” sau „As vrea sa-mi preparati dumneavoastra o lotiune antitantari pentru cea mica”.

De hatarul prietenilor m-am apucat eu sa fac sapun la rece  in varianta extinsa, nu doar pentru nevoile familiei mele; si iata ca tot de hatarul lor m-am apucat sa-mi cumpar pahare Berzelius si cantar de precizie si termometru si tot felul de ingrediente naturale ca sa fac creme, lotiuni, deodorante. Cumsecade cu pielea si ele, ca si sapunurile mele.

Asa ca aseara mi-am luat avant si dupa ce au adormit cele doua elemente perturbatoare (de aproape 4 si aproape 2 ani) m-am apucat de „combinatii” 🙂

Am inceput cu unguentul antitantari, pentru care ma rugase o mamica a unei fetite de 2 ani. E doar parerea mea ca niciodata n-au fost mai dezlantuiti tantarii ca in vara asta?

Eu folosesc pentru protectia celor mici cate-o picatura de ulei de menta sau citronella, aplicata pe undeva pe hainute, pe guler de exemplu, si tantarii stau la distanta. Dar daca mai uit si ii prinde seara pe copii pe-afara fara picatura respectiva aplicata corespunzator e prapad.  Ciupitura se trece foarte greu pentru ca ei o tot rup cu unghiile, din cauza mancarimii, cu toate ca folosim mixtura mentolata pentru calmarea senzatiei.

In cazul unguentului antitantari de fata ingredientul cheie, cu proprietati repelente, este minunatul ulei de neem . Pe linga el, am mai folosit ulei de galbenele, ceara de albine, vitamina E si cateva picaturi de ulei esential de eucalipt si de tea tree pentru ca sunt tolerate fara probleme si de catre copii, mai ales in proportie atat de mica. Uleiurile esentiale sunt adaugate pentru a masca mirosul oarecum neplacut al uleiului de neem si pentru proprietatile lor antiseptice.

Aseara am turnat amestecul caldut in recipient si acum se prezinta foarte bine: are consistenta unui unt moale, va fi usor de aplicat, prin masare, pe zonele expuse „atacului” tantarilor.

Vitamina E adaugata pe post de conservant ar trebui sa asigure lotiunii un termen de valabilitate de 6 luni in conditii de pastrare la rece.

A doua crema preparata a fost cea protectoare/reparatoare pentru zona scutecului. Tot la rugamintea unei mamici, pentru fetita ei draga. Am stat amandoua si am pus cap la cap formula cremei; cred ca o dupa-amiaza intreaga ne-am tot conversat despre lanolina, bisabolol, ulei de galbenele, oxid de zinc. Si despre cum ai putea sa cumperi de la farmacie lucruri care sa iti faca mai mult rau decat bine, cum ar fi lanolina cu pesticide.

Multumesc, Mihaela, ca m-ai pus la treaba.

Pentru crema aceasta am folosit cam 40% unt de shea, 30-40% ulei de galbenele, 10 % lanolina, 10 % oxid de zinc, ulei de migdale dulci si vitamina E drept conservant. Aseara, dupa ce am mixat toate ingredientele, am testat crema pe mana si vreau sa spun ca am simtit aproape instantaneu o senzatie placuta, de calmare; iar lanolina a catifelat pielea ca prin magie.

O singura emotie am avut vazand cum se prezinta crema: ca va fi prea moale, ca va curge. Si intr-adevar, s-a mai intarit putin peste noapte, dar are consistenta unei emulsii intre demachiant si mixtura mentolata preparata la farmacie. E prea lichida. Un graunte mic de ceara curata va rezolva perfect problema: va lega un pic totul, atat cat sa faca aplicarea cremei mult mai usoara.

Altminteri crema e matasoasa, pe piele ramane o pelicula foarte fina, departe de noi senzatia aceea de „imbacsit”. Si nu cred ca grauntele de ceara in plus va schimba lucrul acesta.

De fapt, mi-ar placea ca si crema pentru zona scutecului sa aiba consistenta cremei de protectie solara pe care am preparat-o tot aseara. Crema ce contine: unturi nerafinate de shea si cacao, ulei de galbenele (macerat in ulei extravirgin de masline), ulei de migdale dulci, presat la rece, oxid de de zinc, ceara de albine, extract CO2 de morcov si vitamina E.

Crema contine 30% oxid de zinc, care ii asigura cremei un factor de protectie de 30 (ceea ce inseamna 97%). Particulele de oxid de zinc reflecta razele solare, asemenea unor mici oglinzi, oferind protectia UVB, UVA1 si UVA2; asta  spre deosebire de filtrele solare chimice, prezente in majoritatea produselor de „protectie” solara de pe piata, care absorb o parte din razele UV.  Puteti sa cititi un articol foarte interesant si complex despre protectia solara aici.

Indicele de protectie al cremei de fata este de fapt un 30+, pentru ca efectul oxidului de zinc se cumuleaza cu cel al untului de shea si de cacao folosite, fiecare in parte avand, in sine, un FPS de 6+. In plus, extractul de morcov si vitamina E ofera si ele protectie solara prin conţinutul lor bogat de carotenoide şi antioxidanţi.

Este o crema onctuoasa din pricina untului de cacao si de shea, bogate in substante nutritive, parfumata discret doar de extractul cu miros dulceag de morcov si de aroma untului de cacao. Se poate si parfuma usor cu uleiuri esentiale blande si neaparat sigure pe plaja (in sensul de a nu fi fotosensibilizante, cum sunt uleiurile de citrice, de exemplu; sigure de folosit ar fi lavanda, roinita, dar eu as zice ca e mai bine fara, totusi)  Trebuie intinsa bine pe piele, lucru usor de „vizualizat” datorita pigmentului portocaliu din extractul de morcov; daca e bine intinsa nu raman nici urmele albicioase specifice cremelor ce contin oxid de zinc.  Consistenta e foarte OK, potrivit de fluida pentru a o pastra in flacon gen „demachiant”. Daca o pastrati la frigider se intareste destul de mult si nu o mai puteti scoate din flacon, asa ca cel mai bine ori scoateti flaconul cu cateva ore inainte de folosire din frigider, ori pastrati crema la temperatura camerei (mai ales in perioadele cand o utilizati de cateva ori pe zi, cum ar fi in concediu la mare, de ex.)

O sa revin, bineinteles cu detalii.

Toate cele bune tuturor.