Pentru gospodine si fomisti

Mi se-ntampla uneori, cand am treaba multa, urmatoarea  faza stupida: sar peste mese. Nu mai mananc ca sa economisesc, vezi domnule, timp.

Astazi, dupa vreo doua astfel de zile in care-am fost scumpa la tarate cu sanatatea mea,  m-am trezit de dimineata cu o foame de lup. Prin urmare, vreo cateva ore am gatit pe toate ochiurile aragazului concomitent, plus la cuptor placinta de mere :-))

Aveam in plan ciorba si chiftelute de legume la cuptor. M-am dus la piata sa cumpar niste dovlecei proaspeti pentru chiftelute si cand am dat peste rotunjorii astia am schimbat planul:

IMG_20141008_104900

M-am hotarat sa fac dovlecei umpluti. Pe dovleceii astia umpluti vi i-am mai povestit si altadata, aici.

Ce vreau sa va laud acum este noua reteta intrata in repertoriu, (aflata de curand de la o prietena), asa-zisa falsa ciorba de burta. Daca as fi citit reteta pe vreun blog mai mult ca sigur as fi trecut fara sa o bag in seama. Dar urmeaza sa predau si eu stafeta mai departe si va prezint ceva simplu, usor de facut si mai ales bun.

Aveti nevoie de un morcov mare, dat pe razatoare si o ceapa XXL, tocata. Plus un gogosar murat in otet, tocat si el. Toate se pun la calit cu un pic de ulei si apa, cam 5-10 minute. (Eu n-am avut gogosar murat si am pus gogosar simplu)

Cand focul le-a inmuiat un pic, se adauga 500g de ciuperci pleurotus, spalate si tocate fideluta. Peste toata treaba puneti un litru si jumatate de apa calda. Lasati sa clocoteasca in jur de 25 de minute, apoi stingeti focul. Dregeti ciorba cu un amestec facut dintr-un galbenus de ou, 200g de smantana si 2 linguri de otet. La sfarsit adagati 2-3 catei de usturoi pisati si verdeata. Potriviti de sare.

Rezultatul este bun, bun, bun.

Sa nu ma-ntelegeti gresit: nu mi-era dor de ciorba de burta, nu am cautat un substitut pentru ea. Poate numai  mi-era un pic dor de  placerea si tihna pe care o simteam odinioara cand mancam ciorba de burta doar pentru desfatarea papilelor mele gustative, fara sa ma gandesc vreo clipa la suferinta animalului sacrificat, fara sa-mi treaca prin cap ca asta mananc si eu: lingura dupa lingura de suferinta. Acum cativa ani am fost la un targ de alimente  gatite fara foc. La un stand se vindeau un fel de copane din legume si seminte. N-am sa inteleg niciodata ipocrizia asta. Acum recunosc ca nu stiu deocamdata cum sa fac sa-mi fie simplu cu mancarea incercand sa renunt la carne, lapte si alte chestii despre care m-am convins ca nu-si au locul in alimentatia omului. Si ca sunt de multe ori descumpanita incercand sa gasesc ceva OK de mancare in conditiile in care aia nu, aia nu…

Dar stiu ca in timp am sa ajung la adevarata tihna si multumire atunci cand voi sta la masa.

 

 

 

Ciocolata raw de casa

Ingrediente:

-unt de cacao pur 50g;

-3 linguri de cacao sau carob;

-3 linguri de miere; sau gustati pe parcurs si puneti in functie de cat de dulce doriti sa fie; eu as pune mai putin de 3 linguri de miere data viitoare;

-extract natural de vanilie sau alta aroma naturala (portocale confiate, scortisoara, etc);

-miez de nuca/migdale/stafide sau toate la un loc.

Untul de cacao se pune intr-un ibric, care se cufunda in apa calda (nu fiarta!) pana se topeste. Se adauga cacao, mierea (temperatura sa fie mai mica de 40 de grade) si aroma preferata. Se omogenizeaza si apoi se toarna in mici forme de silicon sau in hartie de briose. Se orneaza cu nuci, migdale si orice altceva doriti.

Se tine 30 de minute la congelator.

Se mananca cu masura!

Este gustoasa si satioasa. Cel mai bun mod de a o manca este sa o lasati sa se topeasca incet in gura, nu sa o rontaiti (de altfel lucrul acesta este valabil si pentru ciocolata obisnuita).

Ciocolata se pastreaza la frigider, cat rezista 🙂

Untul de cacao este plin de antioxidanti. Stiu, o sa ma intrebati de unde gasiti. Well, eu am folosit cu incredere acelasi unt de cacao pe care il pun si in cosmetice pentru ca este de prima presa, obtinut fara ajutorul solventilor chimici. E adevarata vorba aceea conform careia sa nu pui pe piele nimic din ce nu ai pune in gura. Sunt mai multe magazine online care vand unt de cacao. Aveti grija sa nu fie dezodorizat.

Si beneficiarii principali:

 

 

De Pasti

Sper ca ati avut sarbatori frumoase, pline de tihna si lumina.

De Pastele acesta am facut primul nostru cozonac cu maia naturala. A fost opera comuna, o sa vedeti ca prin poze apar tot timpul niste manute mici care ba sterpelesc stafide ori aluat crud, ba presara praf magic 🙂

Si bineinteles am vopsit impreuna cu copiii ouale cu ajutorul plantelor, fara sa-mi fie teama ca cei mici inhaleaza aburi toxici ori isi pateaza zdravan mainile si hainele. Am folosit pudra de turmeric pentru galben si sfecla rosie pentru un roz mai inchis. La anul o sa facem negresit cu foi de ceapa, iese o culoare rosu-imaroniu foarte frumoasa.

Reteta de cozonac este de pe site-ul Codrutei, de la Codru de Paine. Este aceasta. Procesul de facere este foarte lung (am inceput cu pregatitul maielei de joi si am copt cozonacul abia duminica la pranz). Insa lucrurile cu adevarat bune nu se fac batand din palme. Plus ca mie-mi place, pe langa gustul bun si multumirea faptului ca ofer copiilor ceva sanatos de mancare si faptul ca pregatind acest dulce de sarbatoare in ritmul lui firesc, negrabit,  intr-un fel ma opun iuresului in care ne-am obisnuit sa traim.

Cu cozonacul asta ne-am bucurat de fiecare etapa: am pornit de la o strachinuta de maia pe care am hranit-o timp de doua zile; am amestecat maiaua cu restul ingredientelor. Am obtinut un aluat pe care mai ca-l pierdeai pe fundul ligheanului. De cate ori n-am tras cu ochiul sa vedem cat a mai crescut…Rabdarea ne-a fost rasplatita, in dimineata de sambata aveam un aluat care mai mai sa dea pe dinafara, pufos si atat de frumos mirositor. Sa nu mai spun de mirosul care iesea din cuptor cand am ajuns la ultima etapa…

 

 

 

Culorile oualor n-au iesit atat de vii ca la vopselurile sintetice. Dar cui ii pasa? Copiilor le-a placut joaca de-a vopsitul. Si doar ei sunt -de fapt- cei care conteaza:-)

IMG_20140419_153634

Poate va inspira si pe voi.

Hristos a inviat!

Minunata paine cu maia II

Nu e, dom’le, atat de complicata pe cat pare.

Cu toate ca ma consider o persoana indemanatica si clar aplecata spre home made spun sincer ca vara trecuta, cand m-am reapucat de facut paine cu maia, aveam dubii ca o sa reusesc sa pun pe masa minunea asta zi de zi.

Dar iaca, mi-a iesit. Am prins spilul. Am pacalit cumva si timpul, si procesul de fabricatie. Nu mi-o iesi ea ca la carte, pentru ca sar peste cativa pasi (si-o sa explic mai jos), dar jur ca e la fel de gustoasa. Deci problema e doar de aspect, din punctul meu de vedere. Dar cui ii pasa?

Am pornit de la o reteta gasita pe blogul Codrutei, de la Apa.Faina.Sare. Pe care am tot adaptat-o si adaptat-o. Acum nici macar nu prea mai masor ingredientele.

Fac de seara un preferment cu 15 g de maia, 87 de grame de apa si 87 de grame de faina intermediara. A doua zi dimineata pun intr-un lighean incapator 1200-1300 de grame de faina intermediara, 800-850 de grame de apa calduta si prefermentul. Framant si las in repaos 40 de minute-2 ore, pentru autoliza. Intre timp pregatesc soaker-ul, adica pun la inmuiat seminte de in, dovleac, susan si floarea soarelui in apa aproape fierbinte (diverse combinatii de seminte; am pus si 2-3 pumni de seminte dar si mai mult). N-as putea sa va zic exact cata apa, e in functie de cantitatea de seminte. Puneti cat sa le acopere.

Dupa trecerea celor 40 de minute, (timp in care  in care faina incepe sa se transforma sub actiunea enzimelor proprii) adaugati soaker-ul in care dizolvati 15 grame de sare si framantati bine. Lasati aluatul acoperit. Din 30 in 30 de minute ar trebui sa impaturiti aluatul, intorcand spre centru capetele de sus si de jos, apoi rasuciti ligheanul cu 90 de grade si aduceti spre centru iarasi partea de sus si de jos a aluatului. Impaturirile astea ar trebui facute de 4 ori. In ultima vreme eu sar peste ele, din lipsa de timp.

Ajung sa pun painea in forme abia seara, cand ma adun de pe drumuri.

Coptul e foarte important: cuptorul trebuie incins la 250 de grade, iar inautru trebuie sa puneti un vas cu apa. Painea se rastoarna direct pe tava mare de la aragaz chiar inainte de introducerea in cuptor. Faceti doua-trei incizii adanci pe fiecare paine cu o lama. Ele ajuta la coacerea painii.

Dupa un sfert de ora scoateti vasul cu apa si reduceti temperatura la 200 de grade. Mai lasati inca jumatate de ora, dupa care scoateti painea pe gratar. O sa fiti incantati de miros si de sunetul cojitei care trosneste si crapa in timp ce se raceste.

Din cantitatile insirate mai sus imi ies doua painoaice de 1,200-1,300 de grame fiecare, care ne ajung doua zile.

Poate am sarit peste explicatii, lucruri care v-ar fi interesat, stiu…Blogul asta nu e un blog culinar, n-am exercitiul explicarii unei retete.

As vrea doar sa va impartasesc experienta noastra din jurul painii cu maia. Si poate conving pe unul-doi sa incerce sa faca astfel de paine.

MERITA!

IMG_20140117_210915 IMG_20140106_143506 IMG_20140109_104130[1] IMG_20140106_142003 paine cu maia si seminte

 

Gogosi la cuptor

M-am trezit dis-de-dimineata  cu „as manca ceva bun” in cap.

Voiam un dulce simplu, ceva de regasit in repertoriul culinar al oricarei bunici care se respecta.

Gogosi!!!!

Numai ca n-am avut chef sa-mi afum bucataria, parul si sa inghit uleiul ala ars si le-am facut la cuptor, inspirandu-ma, bineinteles, dupa o reteta a Laurei Adamache.

Am luat 450 de grame de faina, 80 de grame de zahar brun, 100 de grame de unt de cocos topit (am inlocuit untul de vaca prevazut in reteta), 225 de grame de lapte, un plic de drojdie uscata, niste extract de vanilie si un praf de sare.

Am facut aluatul, am asteptat sa creasca frumos, l-am intins, am decupat gogosile, dupa care le-am mai lasat vreo jumatate de ora la crescut, acoperite de un prosop.

Cand s-au trezit intr-un final dragutii de copii care stau acasa de la inceputul anului, din cauza de varicela, mirosea deja a gogosi. Cred ca de-aia s-au trezit de fapt…i-a luat mirosul de nas, ca in desene animate…

(am sarit peste tavalitul gogosilor prin unt si presaratul lor cu zahar pudra, cum spune reteta de unde m-am inspirat…e suficient unt si zahar oricum)

Inca o reteta din seria celor probate de mine, despre care cred ca merita incercate si de voi pentru ca sunt simple si rapide. Si buuuune!

Gogosi la cuptor

Saratele din 4 seminte

saratele din 4 seminte

Or sa va placa sigur. Eu am gustat prima data facute de Anda cea care ticluieste hainute frumoase pentru copii (de la zMARAnda) si i-am cerut imediat reteta. Anda o aflase de aici. M-am gandit sa beneficiati si voi de asa lucruri simple, bune, sanatoase de-ale gurii…ca doar am mai inspirat si altadata pe cativa dintre cei care citesc pe-aici cu retetele incercate de mine…asa ca ascultati-ma si de data asta si intrati La Lena. Gasiti acolo ingredientele necesare, cantitati, fotografii explicative, tot tacamul.

Crantanelele astea inlocuiesc biscuitii la care poftesc atat de des copiii, sunt buni pe post de mic dejun, gustare la serviciu…

Si se fac usor de tot: trebuie doar sa amesteci seminte rasnite de floarea soarelui, in, dovleac cu faina, apa, un pic de sare , un pic de zahar si seminte intregi de susan. Intinzi foaia, tai patratele, coci la foc mediu (mai mult usuci). Si gata!

Laptele de susan

Scriu aici despre laptele de susan in speranta ca poate va dau impulsul necesar sa-l incercati. Ca stiti cum e: multe lucruri bune trec pe langa noi nebagate in seama; pana cand se aliniaza planetele cum trebuie sau aflam informatia de la cine trebuie.

Daca n-ati baut niciodata sigur va inchipuiti tot felul de bazaconii despre gust si consistenta.

Dar sa stiti ca iese chiar bun; e mult mai sanatos , mai plin de calciu, mai usor asimilabil decat laptele de vaca. E cel mai bun mic dejun.  Ioana si Matei dau gata cate doua pahare de caciula pe stomacul gol.

Noi folosim reteta urmatoare: o masura de seminte de susan (cel mai bine puse la inmuiat de seara pana dimineata), 4 masuri de apa, miere dupa gust. Pentru aroma punem o bucatica de 2 cm dintr-o pastaie  de vanilie sau un baton intreg de scortisoara.  Se blenderuiesc bine, apoi se strecoara prin tifon in dublu strat – pentru copii mofturosi. Cel mai bine este sa fie baut cu tot cu cojite.

Susanul il cumparam de la Dried Fruits, ambalat la kg, de provenienta India. E cam 15 lei/kg.

laptele de susan