De inceput de vara

Asta-s eu.
Culegand plante medicinale, pierduta in palma campiei natale.
Ciudata eram din copilarie, ca de-atunci imi placea sa umblu pe lunca si pe la padure si ramaneau perplecsi oamenii aflati la sapa sau carutasii cand le dadeam ”Buna ziua” pe carari prafuite, departe de sat. Ma intorceam seara acasa cu cate-un brat mare de sunatoare sau alta buruiana…dar nu atat de mare pe cat mirarile din ochi, cum ca n-am si io alta treaba.
Si-as fi zburat pe deasupra numai sa nu mai trec printre ochii aia insirati pe la porti.
Tot ciudata am ramas, ba mi-am gasit si sot pe masura. Cu care in ziua de Rusalii am trecut pe biciclete, cu cainele dupa noi, pe ulitele satului ticsit de babe pe la porti. Sa culegem cimbrisor si codita soricelului. Ca alta treaba n-aveam 🙂

Zi de vara pana-n seara

Am inceput dimineata devreme, cu taiatul si aranjatul sapunurilor la uscat. Am refacut stocul de sampon, sapun cu pelin, sapun cu menta si castravete, sapun cu morcov, salvie si geraniu, sapun cu ovaz, galbenele si busuioc.

DSCF5595 Sapunuri naturale Sapunuri naturale

Si ma asteapta 50 de kg de rosii de la bunicuta mea din piata, sa le pregatesc pentru iarna. Suc de rosii, sos pentru paste, peste cateva zile ii vine randul si zacustii.

DSCF5603 DSCF5606

Ce vreau sa spun cu asta? Prefer varianta slow. Slow soap, slow food, slow life.

De fapt, la fel cum bine spune Mary Jane Butters mai jos…ce prostie sa-i spui morcovului crescut cumsecade…morcov organic. Cei care-si bat joc de morcov si-l indoapa cu chimicale ar trebui sa fie obligati sa-si numeasca morcovul pe care il produc drept morcov chimic.

morcov

Asa ca-l tai pe SLOW.

Imi place sa fac SAPUN, MANCARE si sa-mi traiesc viata cat mai aproape de ritmul normal.

 

Destinatar: Ligia :-)

De la Antonela, din Maramures. Care ingrijeste si se  bucura (asa cum mi-as dori si eu) de o gradina la tara, mare si frumoasa. Si are suflet ca gradina 🙂

Astazi am primit de la ea ditamai pachetul  cu minunate flori de galbenele, adunate si uscate de ea:

DSCF4404 DSCF4405 DSCF4410

Eu si Anto n-am schimbat multe vorbe in scris ori la telefon, dar am schimbat ceva care depaseste cu mult puterea vorbelor. Stiti povestea: gesturi simple, incarcate de o energie buna, care te fac sa iti aduci aminte ca oamenii sunt, de fapt, frumosi.

Sunt recunoascatoare.  Multumesc!

IMG_2169

 

Din vacanta

Fain e la munte! De-abia ne-am intors dupa 5 zile petrecute la cabana Himalaya, la Rasnov. Si nu-mi vine deloc la socoteala ca in loc sa ma trezesc dimineata si sa vad varful Bucsoiu dau cu ohii de cutii de chibrit din beton. Noi ne-am pus demult in gand sa lasam in urma Bucurestiul asta, definitiv. Sper sa gasim o cale.

Pentru ca nu ne ajunge sa ne bucuram de natura doar asa, cu lingurita.

Pentru ca nu vrem sa facem doar o data pe an baie in rau:

WP_20150709_008 WP_20150707_001

Pentru ca vrem sa bem mereu apa buna de izvor si nu sa ne indopam cu chestii imbuteliate pe care sa mai dam si bani, dupa ce ca…nu merita (ca sa nu ma lansez in peroratii):

WP_20150708_007

Pentru ca natura iti ofera de toate, trebuie numai sa stii sa o asculti si sa ii primesti darurile. Daca traiesti in armonie cu ea n-ai nevoie nici de medic, nici de psiholog nici de alte inutilitati ale lumii moderne. Natura iti ofera hrana pentru trup si suflet si leacuri pentru rani si suferinte la orice pas:

Created with Nokia Smart Cam

La cules de sanziene

Created with Nokia Smart Cam

Asezam plantutele la uscat

WP_20150709_018

Pentru ca un copac aduna doar pana la un moment dat cercuri concentrice in jurul maduvei. De ce sa nu-si infiga radacinile unde-i priieste cat e viu?

WP_20150708_005

 

 

Toamna frumoasa, la bunici acasa

 

Multumim din inima bunicilor. Pentru gradina minunata, care ne tine departe de legumele si fructele fara gust din supermarket (de ce-o fi asa de super market-ul asta la oras, chiar?)

Pentru ca la ei in curte e de 10 milioane de ori mai tare ca la orice Ferma animalelor…

IMG_20130908_135337 IMG_20130908_135250 IMG_20130908_135830 IMG_20130908_135735 IMG_20130908_135754 IMG_20130908_135549 IMG_20130908_135615 IMG_20130908_135649

 

Pentru ca piticii mei fac parte dintre aceia -foarte putini cred- care mai pot vedea pe viu ce-nseamna sa culegi via si sa te-ntorci de la camp cocotat in caruta plina de stiuleti.

Oare pana cand?

Eu sper ca pana hat, departe. Sper sa nu mi se para mie ca tot mai multi se intereseaza de permacultura. Ca tot mai multi intorc spatele constrangerilor si nefirescului vietii la oras.

Ce frumoasa ar putea fi lumea asta…

DSC07463 DSC07458

In caruta

In caruta

IMG_20130913_152833 IMG_20130913_152906 DSC07468

 

Marea la Vadu

Mi-era un dor de plaja si de valuri cat marea de mare. N-am mai reusit sa ajungem pe litoral de mai bine de doi ani.  Si-n exact saptamana trecuta in care Bucurestiul a fiert de proteste pentru „natura, nu cianura” ni s-au aliniat planetele sa avem cea mai faina vacanta ever in natura.

Am campat pe plaja de la Vadu luni dimineata si-am mai plecat sambata la pranz.

Si-n tot timpul asta am fost martorii marunti si recunoscatori ai frumusetii pamantului. Am vazut soarele cum rasare si apune. Am numarat stele cazatoare. Am servit de loc de odihna gargaritelor si libelulelor ostenite. Ne-a plouat putin, numai cat sa iasa curcubeul, peste mare. Delfinii liberi si generosi ne-au oferit spectacol in fiecare zi, foarte aproape de mal. Pescarusii blanzi au asteptat alaturi de noi sa se coaca painea… si-am mancat-o impreuna. Copiii s-au bucurat in fiecare zi de jocul cu nisipul, scoicile si valurile. Am fost pana intr-atata de norocosi incat am prins intr-o noapte chiar si un fel de licurici de mare, niste viermisori care lumineaza atunci cand se sparg valurile.

Au fost si lucruri mai urate, care tin de oameni. Sa le spun si pe-astea sau sa ma opresc aici?

Hai sa-ncheiem mai bine cu un fragment din cartea lui Michel Ende, „Momo”, pentru ca mi-a mers la suflet cum s-au jucat copiii in vacanta asta:

„Se intampla acum tot mai des ca unii copii sa aduca tot felul de jucarii cu care nu puteau sa se joace cu adevarat – de pilda, un tanc teleghidat ce putea fi lasat sa umble singur, dar care altfel nu era bun de nimic. Sau o racheta spatiala care, legata de un bat, vajaia invartindu-se in jurul lui, dar in afara de aceasta nu aveai ce face cu ea. Sau un robot mititel care stia sa umble clatinandu-se, avea ochii scanteietori si intorcea capul, dar care nu era bun la nimic altceva.

Bineinteles ca erau jucarii foarte scumpe, cum prietenii lui Momo nu avusesera niciodata – nici chiar Momo. Inainte de toate, jucariile erau atat de desavarsite, pana in cele mai mici amanunte, incat nu mai era deloc nevoie sa contribui cu propria imaginatie. Asadar copiii sedeau de multe ori ceasuri intregi privind fascinati si totusi plictisiti la un asemenea obiect zbarnaind acolo, sau clatinandu-se, sau vajaind in cerc-dar nu le trecea nimic in plus prin minte. De aceea se intorceau din nou la vechile jocuri, pentru care le ajungeau cateva cutii goale, o fata de masa rupta, un musuroi de cartita sau un pumn de pietricele. Pe langa ele erau in stare sa-si imagineze orice”