De inceput de vara

Asta-s eu.
Culegand plante medicinale, pierduta in palma campiei natale.
Ciudata eram din copilarie, ca de-atunci imi placea sa umblu pe lunca si pe la padure si ramaneau perplecsi oamenii aflati la sapa sau carutasii cand le dadeam ”Buna ziua” pe carari prafuite, departe de sat. Ma intorceam seara acasa cu cate-un brat mare de sunatoare sau alta buruiana…dar nu atat de mare pe cat mirarile din ochi, cum ca n-am si io alta treaba.
Si-as fi zburat pe deasupra numai sa nu mai trec printre ochii aia insirati pe la porti.
Tot ciudata am ramas, ba mi-am gasit si sot pe masura. Cu care in ziua de Rusalii am trecut pe biciclete, cu cainele dupa noi, pe ulitele satului ticsit de babe pe la porti. Sa culegem cimbrisor si codita soricelului. Ca alta treaba n-aveam 🙂

Zi de vara pana-n seara

Am inceput dimineata devreme, cu taiatul si aranjatul sapunurilor la uscat. Am refacut stocul de sampon, sapun cu pelin, sapun cu menta si castravete, sapun cu morcov, salvie si geraniu, sapun cu ovaz, galbenele si busuioc.

DSCF5595 Sapunuri naturale Sapunuri naturale

Si ma asteapta 50 de kg de rosii de la bunicuta mea din piata, sa le pregatesc pentru iarna. Suc de rosii, sos pentru paste, peste cateva zile ii vine randul si zacustii.

DSCF5603 DSCF5606

Ce vreau sa spun cu asta? Prefer varianta slow. Slow soap, slow food, slow life.

De fapt, la fel cum bine spune Mary Jane Butters mai jos…ce prostie sa-i spui morcovului crescut cumsecade…morcov organic. Cei care-si bat joc de morcov si-l indoapa cu chimicale ar trebui sa fie obligati sa-si numeasca morcovul pe care il produc drept morcov chimic.

morcov

Asa ca-l tai pe SLOW.

Imi place sa fac SAPUN, MANCARE si sa-mi traiesc viata cat mai aproape de ritmul normal.

 

Destinatar: Ligia :-)

De la Antonela, din Maramures. Care ingrijeste si se  bucura (asa cum mi-as dori si eu) de o gradina la tara, mare si frumoasa. Si are suflet ca gradina 🙂

Astazi am primit de la ea ditamai pachetul  cu minunate flori de galbenele, adunate si uscate de ea:

DSCF4404 DSCF4405 DSCF4410

Eu si Anto n-am schimbat multe vorbe in scris ori la telefon, dar am schimbat ceva care depaseste cu mult puterea vorbelor. Stiti povestea: gesturi simple, incarcate de o energie buna, care te fac sa iti aduci aminte ca oamenii sunt, de fapt, frumosi.

Sunt recunoascatoare.  Multumesc!

IMG_2169

 

Din vacanta

Fain e la munte! De-abia ne-am intors dupa 5 zile petrecute la cabana Himalaya, la Rasnov. Si nu-mi vine deloc la socoteala ca in loc sa ma trezesc dimineata si sa vad varful Bucsoiu dau cu ohii de cutii de chibrit din beton. Noi ne-am pus demult in gand sa lasam in urma Bucurestiul asta, definitiv. Sper sa gasim o cale.

Pentru ca nu ne ajunge sa ne bucuram de natura doar asa, cu lingurita.

Pentru ca nu vrem sa facem doar o data pe an baie in rau:

WP_20150709_008 WP_20150707_001

Pentru ca vrem sa bem mereu apa buna de izvor si nu sa ne indopam cu chestii imbuteliate pe care sa mai dam si bani, dupa ce ca…nu merita (ca sa nu ma lansez in peroratii):

WP_20150708_007

Pentru ca natura iti ofera de toate, trebuie numai sa stii sa o asculti si sa ii primesti darurile. Daca traiesti in armonie cu ea n-ai nevoie nici de medic, nici de psiholog nici de alte inutilitati ale lumii moderne. Natura iti ofera hrana pentru trup si suflet si leacuri pentru rani si suferinte la orice pas:

Created with Nokia Smart Cam

La cules de sanziene

Created with Nokia Smart Cam

Asezam plantutele la uscat

WP_20150709_018

Pentru ca un copac aduna doar pana la un moment dat cercuri concentrice in jurul maduvei. De ce sa nu-si infiga radacinile unde-i priieste cat e viu?

WP_20150708_005

 

 

Toamna frumoasa, la bunici acasa

 

Multumim din inima bunicilor. Pentru gradina minunata, care ne tine departe de legumele si fructele fara gust din supermarket (de ce-o fi asa de super market-ul asta la oras, chiar?)

Pentru ca la ei in curte e de 10 milioane de ori mai tare ca la orice Ferma animalelor…

IMG_20130908_135337 IMG_20130908_135250 IMG_20130908_135830 IMG_20130908_135735 IMG_20130908_135754 IMG_20130908_135549 IMG_20130908_135615 IMG_20130908_135649

 

Pentru ca piticii mei fac parte dintre aceia -foarte putini cred- care mai pot vedea pe viu ce-nseamna sa culegi via si sa te-ntorci de la camp cocotat in caruta plina de stiuleti.

Oare pana cand?

Eu sper ca pana hat, departe. Sper sa nu mi se para mie ca tot mai multi se intereseaza de permacultura. Ca tot mai multi intorc spatele constrangerilor si nefirescului vietii la oras.

Ce frumoasa ar putea fi lumea asta…

DSC07463 DSC07458

In caruta

In caruta

IMG_20130913_152833 IMG_20130913_152906 DSC07468

 

Marea la Vadu

Mi-era un dor de plaja si de valuri cat marea de mare. N-am mai reusit sa ajungem pe litoral de mai bine de doi ani.  Si-n exact saptamana trecuta in care Bucurestiul a fiert de proteste pentru „natura, nu cianura” ni s-au aliniat planetele sa avem cea mai faina vacanta ever in natura.

Am campat pe plaja de la Vadu luni dimineata si-am mai plecat sambata la pranz.

Si-n tot timpul asta am fost martorii marunti si recunoscatori ai frumusetii pamantului. Am vazut soarele cum rasare si apune. Am numarat stele cazatoare. Am servit de loc de odihna gargaritelor si libelulelor ostenite. Ne-a plouat putin, numai cat sa iasa curcubeul, peste mare. Delfinii liberi si generosi ne-au oferit spectacol in fiecare zi, foarte aproape de mal. Pescarusii blanzi au asteptat alaturi de noi sa se coaca painea… si-am mancat-o impreuna. Copiii s-au bucurat in fiecare zi de jocul cu nisipul, scoicile si valurile. Am fost pana intr-atata de norocosi incat am prins intr-o noapte chiar si un fel de licurici de mare, niste viermisori care lumineaza atunci cand se sparg valurile.

Au fost si lucruri mai urate, care tin de oameni. Sa le spun si pe-astea sau sa ma opresc aici?

Hai sa-ncheiem mai bine cu un fragment din cartea lui Michel Ende, „Momo”, pentru ca mi-a mers la suflet cum s-au jucat copiii in vacanta asta:

„Se intampla acum tot mai des ca unii copii sa aduca tot felul de jucarii cu care nu puteau sa se joace cu adevarat – de pilda, un tanc teleghidat ce putea fi lasat sa umble singur, dar care altfel nu era bun de nimic. Sau o racheta spatiala care, legata de un bat, vajaia invartindu-se in jurul lui, dar in afara de aceasta nu aveai ce face cu ea. Sau un robot mititel care stia sa umble clatinandu-se, avea ochii scanteietori si intorcea capul, dar care nu era bun la nimic altceva.

Bineinteles ca erau jucarii foarte scumpe, cum prietenii lui Momo nu avusesera niciodata – nici chiar Momo. Inainte de toate, jucariile erau atat de desavarsite, pana in cele mai mici amanunte, incat nu mai era deloc nevoie sa contribui cu propria imaginatie. Asadar copiii sedeau de multe ori ceasuri intregi privind fascinati si totusi plictisiti la un asemenea obiect zbarnaind acolo, sau clatinandu-se, sau vajaind in cerc-dar nu le trecea nimic in plus prin minte. De aceea se intorceau din nou la vechile jocuri, pentru care le ajungeau cateva cutii goale, o fata de masa rupta, un musuroi de cartita sau un pumn de pietricele. Pe langa ele erau in stare sa-si imagineze orice”

Cine-s eu

Sambata voi merge la un targ „verde” (destinat exclusiv produselor naturale) si sunt nevoita sa ma muncesc cu prezentarea mea si a produselor mele. Cateva fraze care sa ne reprezinte. Mai bine fac 1000 de creme si saptej’ de mii de sapunuri!…

Daca nu m-ati sti ati pricepe cine sunt si ce fac eu din urmatoarele cuvinte?

„Cine mi-s eu nu stiu sa spun in cuvinte nici pana la anii astia, care nu-s multi dar nici putini. Stiu ca incerc sa fiu un om simplu, bun si trebuincios precum o buruiana de leac. Buruienile nu fac umbra pamantului degeaba.

Sunt mamica si sunt iubitoare de „verde” de cand ma stiu”

„SapunBun este locul de unde-ti poti procura toate cele necesare pentru igiena ta si a familiei tale: sapunuri, creme, deodorante, paste de dinti, etc. Toate sunt cat se poate de naturale, proaspete, facute dupa preferintele  si nevoile tale. Toate sunt „cumsecade” cu pielea ta”

Mi-ar prinde bine orice critica, sugestie, sfat.

…caci, domnu’ Marius de la Pravalia Culturala, ca sa-ti raspund la intrebare, nu mi se pare natural sa scriu. 🙂

 

 

 

 

Activitatea mea preferata

Este asta:

La cules de plante medicinale

 

Se-ntelege, nu? E vorba despre culesul de plante medicinale.

Am avut un week-end bun. Am umblat pe coclauri, ne-am hranit cu soare, cu verde, cu aer curat. Am adunat cimbrisor, musetel, pelin si soc pentru sapunuri, ceaiuri  si licori (socata bulbuceste in borcan :-)). Am adormit in padure, urmarind nori pufosi pe cer „de vacanta”.  Am mancat cea mai gustoasa, proaspata, bio si simpla mancare: branza si oua traversate in goana de furnici uriase, pe un servet asternut in iarba. Ne-am gandit inca o data la cat de putina mancare te satura dupa munca fizica, placuta si cu rost; la tara oamenii nu prea au „pofte”; nu viseaza la ciocolata, inghetate, fripturi impanate si alte delicatese culinare; nu ii munceste acel „as manca ceva da’ nu stiu ce” care te-apuca pe tine, orasean, cand ajungi intr-un final acasa dupa ce-ai facut toata ziua…nici tu nu stii ce.

Ne-am intors spre Bucuresti cu parere de rau, in masina intesata de ierburi de leac, mirosind ca o poiana.

Deci…ce-am eu de facut azi?

Primavara, la bunici

De acord cu mine ca parca niciodata n-a fost atat de asteptata primavara precum anul asta? Dar si cand a venit!…

Am fost in week-end la bunici si e atat de frumos acolo incat efectiv ramai fara cuvinte. Au inebunit, vorba cantecului, si pomii si iarba si tot…Si dau pe dinafara de-atatea flori… Si cum poate sa miroasa… DSC06276 DSC06300 DSC06322 DSC06305 DSC06308 Sunt recunoscatoare ca am crescut in acest loc si ca au si copiii mei „tara lor”; nicaieri nu se simt cei mici mai bine decat acolo.

Ma gandesc tot mai mult sa-l lasam naibii de Bucuresti si sa traim intr-un loc mai normal, unde sa nu platim pentru niste facilitati mai mult decat fac. Judecata de pana acum a fost ca aici e buricul targului si se-ntampla toate; aici sunt facultatile pe care le vor urma copiii, mai tarziu. Dar pana atunci? Zi de zi ne simtim tot mai sufocati intre blocurile astea. Orasul iti stoarce efectiv energia si rar mai tragi de tine sa beneficiezi de „facilitatile” alea. Cu ce frecventa mergeti la teatru, la muzee, la concerte?

Sunt recunocatoare ca, datorita bunicilor, copiii mei primesc hrana cat se poate de naturala. Fructe si legume din gradina, oua, lapte carne de la animalele crescute de ei.

DSC06270 DSC06278 DSC06325 DSC06327

Ma gandesc ce afacere e treaba cu „bio” in zilele noastre. Si ce pacaleala. Adevaratii cultivatori „bio” sunt oameni ca parintii mei, care produc pentru nevoile lor. Produsele astea nu ajung in nici o piata. In piata ajung legume si fructe dupa chipul nostru de oraseni. Legume cu target, care trebuie sa fie gata pana la data Z, cu X caracteristici indeplinite. Legume care cresc aliniate frumos, ca  la serviciu. Fac si ele ce pot, in conditiile date. Ca si noi, de altfel. Fiecare cu job-ul lui.

In mod normal, ca sa avem pretentia sa mancam bio ar trebui ca noi, orasenii, sa le dam ceva la schimb cultivatorilor bio. Adica ei produc pentru noi fructe si legume adevarate. Noi producem pentru ei…ce?!!! Ce-am putea sa producem pentru ei lucrand in banci, call center, mall-uri? Nici macar nu suntem in stare sa producem legi care sa-i apere si sa-i incurajeze.

Rupi din pomul bunicului un mar si-l mananci. Nu-ti trebuie etichete care sa-ti specifice ca-i provenit din agricultura ecologica. Stii ca-i bio. Fiecare papila gustativa iti spune asta. Eu cred ca fiecare ar trebui sa lucram la ceva la fel de adevarat si cu sens ca marul ala. Cati dintre noi o facem? Si-atunci de ce sa ne mai mire ca mancam ce lucram?