Maine merg la targ

…mai precis la „bazar”. In Casuta din Chesarie.  Sa nu ziceti ca nu v-am anuntat de data asta :-)!…

Abia ieri m-am hotarat sa particip ca expozant, asa ca de-aia nu v-am spus mai devreme.

Pentru cine nu stie ce hram poarta casuta din Chesarie o sa incerc sa explic in doua cuvinte. Povestea incepe prin 2009, cand o mana de oameni, dintre care cel mai bine o stiu pe Irina Popescu (care intre timp a devenit presedintele Asociatiei pentru Nastere Naturala si Alaptare) s-au hotarat sa-si foloseasca energia pentru a mai schimba din practicile rau impamantenite pe la noi legat de nastere.  Stiti voi: cezariane cand nu e cazul, nasteri invadate si dezumanizate in spitale horror,  lapte praf indesat pe gatul copiilor de catre asistente cand tu vrei sa-ti alaptezi copilul, chestii pe care trebuie sa le inghiti neputincios pentru ca nu esti pregatit pentru momentul marii intalniri cu copilul tau. Si-atunci ideea lor a fost sa vina in sprijinul viitorilor parinti cu  suportul de care acestia au nevoie legat de toate aspectele nasterii (anatomice, fiziologice, emotionale si psihologice).

NASTEREA-310x160

Sursa aici

S-au pregatit si s-au perfectionat continuu pentru a oferi parintilor educatie prenatala si postnatala; in casuta din Chesarie puteti participa la cursuri de Lamaze, puericultura, parenting, comunicare nonviolenta; gasiti acolo consilieri pentru alaptare, doula (prietena care ofera sprijin  fizic, sufletesc si spiritual in timpul sarcinii, nasterii si in primele saptamani dupa nastere).Pe http://www.nastecumsimti.org/ gasiti informatii despre tot ce v-am povestit.

sling

Sursa aici

Tot acolo gasiti si acele minunatii de purtat copilul, ca sa se simta bine atat puiul de om cat si coloana dumneavoastra vertebrala: sling-uri, wrap-uri, Luna, Manduca. http://poarta-ma.blogspot.rohttp://www.sling.ro

Si, ca sa revenim la oile noastre, maine o sa fie un bazar organizat sub razele soarelui prietenos (cica or sa fie 22 de grade), in curtea Casutei din Chesarie. Citez organizatorii bazarului:

„Dupa ce prima editie, cu hainute si obiecte pentru copii, s-a bucurat de un mare succes si toata lumea a plecat cu mici comori si chestii gustoase, ne-am hotarat sa organizam un Bazar si pentru noi, copiii mai mari :)De data asta va asteptam cu haine, incaltaminte si accesorii pentru adulti! Rochita care nu ne mai vine bine dar care ne este foarte draga, sacoul pe care nu l-am mai imbracat de 2 ani, insa arata bestial si e pacat de el… sounds familiar? 😉

Vrem sa ne vedem intr-o zi cu soare, socializam, probam, povestim istoria fiecarei hainute si o transmitem cu drag mai departe, catre noul proprietar.

Nu vor lipsi nici deliciile pe care le-ati gustat la editia anterioara: briose si prajituri de casa, facute cu grija de mamici responsabile, din ingrediente curate, potrivite si pentru copii.

Expozantii vor avea de data aceasta mai mult spatiu, ne vom intinde comorile si afara la soare (22 de grade!!! 😀 ), copiii vor avea loc sa zburde, adultii vor putea bea linistiti un pahar de apa/ un ceai/o cafea (asigurate de noi).”

Se ajunge usor: prima strada pe dreapta cum vii pe bulevardul Regina Maria dinspre Rondul Cosbuc spre Unirii; Strada Episcop Chesarie, la numarul 6.

Gata. Bineinteles ca eu abia acum ma voi apuca sa-mi pregatesc „marfa”. Si bineinteles ca toate planurile mi s-au dat peste cap de dimineata. Pai stateam eu frumos la masa, abia trezita, si scriam pe hartie lista cu produsele de pregatit pentru bazar. Si sotul trebuia sa-i trezeasca pe copii si sa-i duca la gradinita. Ca sa pot si eu sa ma desfasor linistita. Dar copiii dormeau de puteai sa tai lemne pe ei. Deci efectiv i-a mutat din pat pe canapeaua din sufragerie ca pe niste busteni sforaitori. Nici Disney Channel n-a reusit sa-i trezeasca. Asa ca mi s-a rupt sufletul si i-am dus la loc, in pat. Ma pregatesc si eu cat s-o putea.

Daca-mi iese figura atunci vin cu lucrusoare simple si bune, cum ar fi crema anticelulitica, crema antivergeturi cu ulei de cocos si germeni de grau, creme de maini cu galbenele si grapefruit, creme de fata de zi si de seara, creme pentru funduletul copiilor, balsamuri de buze, deodorante sanatoase, solutii antimicrobiene pentru maini…si cateva sapunuri, ca atatea mai am prin camara.

Daca nu… vin doar si beau limonada! 🙂

Stick-uri hidratante pentru buze

Cu ulei de catina (de unde si culoarea) si extract de portocale (de unde gustul si mirosul):

Balsam de buze cu catina si portocale

Si cu musetel:

Balsam de buze cu ulei de migdale si musetel

Mai avem disponibile si alte variante:

  • cu ulei de migdale si vanilie;
  • cu ulei de migdale si caise.

Putem utiliza (in functie de disponibilitate) si alta varianta de recipient (tub alb, netransparent).

Se pot comanda de pe www.sapunbun.ro

Am fost la primul targ!

Dar bineinteles ca nu am avut timp sa scriu inainte sa se intample despre asta, pentru ca m-am hotarat sa particip efectiv de pe o zi pe alta;  deci in ziua si noapte precedenta targului am facut creme si am impachetat de zori si m-am dus acolo fara sa inchid un ochi.

Ii multumesc Mihaelei ca mi-a dat ideea. Si lui Matei, care momentan e in epoca „piratilor”, adica se poarta ca un pirat, are palarie de pirat si cufar de pirat pe care vrea sa-l umple cu comori. Si caruia nu stiu cum i-a venit ideea din senin, tocmai cand deliberam eu pe tacute in cap daca sa particip sau nu, sa mergem „sa vanzam” sapunuri si sa punem banii la cufarul piratilor.

Targul a avut loc la gradinita Waldorf Cristophor din strada Putul cu Plopi nr. 8 si au participat oameni faini, care au asezat la standuri lucruri faine: de paine si placinte de casa, pana la martisoare, jucarii, hainute si decoratiuni.

Asa a aratat micul nostru stand:

Bazar de Martisor la Gradinita Waldorf DSC05615

A fost frumos. Oltea, sa ne mai inviti!

Ravioli…sau felul de mancare pe care niciun copil nu-l refuza

De dimineata scotoceam prin calculator dupa o fotografie de CV; si cum nu prea gaseam pentru ca nu mai era nimic la locul lui, calculatorul a trecut recent printr-o terapie intensiva pentru ca aproape clacase, m-am apucat sa caut pe Picasa, Facebook si pe unde mai aveam poze…poate gasesc ceva sa decupez. Aiurea!…:-)Numai poze ciufulite, ori prea zambarete, ori prea incruntate , ori cu copiii calare pe mine…

In schimb m-am pierdut in amintiri…de nu mai voiam sa ies…M-am revazut cu burtica pe malul marii, le-am revazut mutritele alora mici in momentul in care au venit pe lume…si tot asa, i-am revazut in diverse momente, crescand…

Si-am mai dat si peste astea:

ravioli2ravioli

Si sunt salvata, ca stiu ce gatesc azi. Sincera sa fiu, eram intr-o pana de idei teribila.

Nu sunt foarte simplu de facut, insa copiii sunt de-a dreptul fericiti cand le pui asa ceva pe masa. Noi le umplem cu branza, nuci si verdeturi sau carne tocata de vita. E un mod foarte bun de a valorifica pana la ultima fibra carnea de pui de tara, care este mai atzoasa. Puteti strecura in umplutura chiar si broccoli. Se pot face cu sos simplu (putin unt topit in care aruncati cateva frunze de salvie; ori sos de rosii cu busuioc); sau, daca ii umpleti cu carne de pui de la mamaie din curte, pur si simplu ii puteti fierbe in supa in care a fiert puiul. Nu multa supa, cat sa fie echilibru.

Aveti nevoie si de un aparat din acela de facut pasta in casa; asta daca nu vreti sa intindeti foaia respectiva pana cand va eliberati de toti nervii si va impacati cu toata lumea (sau dimpotriva :-))

Noi l-am luat de la Kaufland acum 3-4 ani si a costa vreo 50-60 de lei. Arata asa:

masina de facut paste

 

Aluatul se face din 400g de faina, 4 oua si o jumatate de lingurita de sare.

Se framanta cu nadejde, cam 15 minute. Trebuie muschi.

Dupa aceea inveliti aluatul in folie alimentara si il lasati sa se odihneasca pentru jumatate de ora.

Se intinde foaia cat de subtire puteti. Decupati dreptunghiuri de aluat de dimensiuni egale. Puteti sa le faceti chiar cat masa de lungi, dar neaparat in perechi: una vine dedesupt si pea ea vom presra din loc in loc, la distante egale, gramajoare de umplutura; cealalta vine deasupra.

Apoi decupati ravioli cu o rotita din aceea de taiat pizza; mai frumos ar fi daca aveti o rotita zimtata. Asa arata chiar profi 🙂

Daca folositi sosul de unt sau cel de rosii fierbeti mai intai ravioli in apa sarata cateva minute. Apoi ii transferati in sos.

Sau fierbeti-i direct in supa de pui.

 

Si asa arata un copil multumit de ce a primit la masa, care va lasa garantat farfuria goala:

ravioli6

 

Daca-i dati voie sa  se joace putin si cu coca o sa fie si mai fericit:

ravioli5

 

 

Multa vreme am asociat coltunasii (ca pana la urma ravioli asta sunt) cu imaginea unei bunici. Mi se pareau un fel de mancare cu care numai o bunica te poate rasfata. Am mancat asa ceva abia acum cativa ani, facuti direct de mine.

Deci o sa fiu o bunica super 🙂

Reciclarea se invata

…la cele mai fragede varste. Odata cu cei 7 ani de-acasa. Si cu bunul simt.

reciclarea se invata de micAzi sunt intr-o stare razboinica si revoltata. Mai bine n-as mai scrie pe-aici, ca cine stie ce mai zic, dar macar sa ma racoresc…

Nu s-a-ntamplat nimic deosebit. Doar am fost pana la piata, sa iau mere. Si am facut slalom printre balti, ramasite de iahnie oferite cainilor strazii pe trotuare, laolalta cu alte multe chestii care ar fi avut si musca in varf, daca ar fi fost vara.

Si la piata, toata lumea fuma ca turcii…peste salata si mere si ridichii…vitamine (cate or mai avea si alea loc pe langa nitrati si ce-or mai baga domnii agricultori in legume) gata nicotinizate. Va jur ca n-am facut decat o tura de 10 minute prin piata dar deja imi miroase parul a tutun.

Oare romanii astia sunt o natie de orfani?

 

Nice stuff for all

Inainte de Craciun va scriam despre un domn din Reghin care face niste lucruri cum eu n-am prea vazut prin Romania. 

De pilda asta:

medalion

Sau asta:

agrafa2

Ori aceasta:

agrafa

Sau acest semn de carte, care poate fi un minunat cadou:

semn de carte

 

Ori aceasta pereche de cercei:

cercei

Mai multe puteti vedea pe Breslo pentru ca domnul s-a lasat convins sa-si redeschida magazinul de acolo, care se numeste foarte frumos NICESTUFF4ALL.

Sunt obiecte minunate, care iti aduc instant zambetul pe buze si te fac sa-ti petreci minute in sir urmarind geometria aceea melodioasa.

Aruncati o privire in magazin!

Cartofi cu rozmarin la cuptor

Gata in doi timpi si trei miscari.

Se feliaza cartofii sub forma de chipsuri. Se presara sare, ulei de masline din belsug (dar in nici un caz jumatate de litru cat pentru cartofii prajiti :-)), rozmarin (sau alte condimente care va plac) si se amesteca bine intr-un castron:

Cartofi cu rozmarin la cuptor

Se intind intr-un singur strat pe gratarul de la cuptor:

Cartofi cu rozmarin la cuptor

Se lasa la foc maxim vreo 10 minute. Eventual puteti sa-i si intoarceti, daca vreti sa fie rumeni pe ambele fete. Insa chiar daca sunt rumeni doar pe o singura parte sunt oricum copti in 10 minute. Am folosit alteori si hartie de copt dedesuptul cartofilor; e mai simplu pentru ca nu ii mai scapam printre sarmele de la gratar, nu se lipesc si putem sa ii rasturnam de pe hartie direct in farfurie.

Cartofi cu rozmarin la cuptor

Se pot manca seara, simpli sau cu sos de rosii cu busuioc; sau cu varza acra; sau ca garnitura la ce vreti voi.

Te scot din situatie daca iti vin musafiri pe neasteptate sau ti se intorc copiii din parc si n-ai apucat sa gatesti nimic…sau cand ai chef de ceva de rontait la un film bun…stiti voi, genul asta de situatii…

PRO…propolis

Nu e balbaiala, e pledoaria mea pentru utilizarea propolisului 🙂

Oricat de ahtiata as fi dupa tot ce inseamna hrana, ingrijire, remedii naturale, etc.  tot mi se  intampla uneori sa ma urnesc mai greu in adoptarea/incercarea unei solutii castigatoare din toate punctele de vedere.  Stiam, de exemplu, ca propolisul face minuni, ca e cel mai puternic antibiotic natural. Ca te poate tine departe de virusi ori scapa de micoze indratnice. Ei bine, stau cu bunatate de propolis in frigider de acum un an, de pe vremea cand era floarea-soarelui inflorita, si n-am fost in stare decat luna asta sa prepar minunata tinctura de propolis.

Tinctura de propolis

M-a ajutat si Matei cand a venit vorba de turnat in sticlute…ii placea la nebunie palnia aia micuta…El e foarte interesat tot timpul de ce fac eu, cere mereu explicatii…l-am surprins jucandu-se de multe ori de-a „facutul sapunului”…”Acum adaugam niste ulei de migdale…ne mai trebuie niste ingrediente…” Mi-as dori mult sa se prinda de el astfel de taine si obiceiuri, asa, din joaca, pe linga cuvinte surprinzatoare pentru un baietel de 4 ani si jumatate.

Nici nu stiu cu ce sa incep…cu cat de usor se face tinctura sau cu cat de bine ne poate ea face? Hai sa va spun ce probleme am rezolvat noi, in familie, datorita ei:

1. O micoza cu pitiriazis versicolor.  E una din ciupercile alea prezenta pe pielea oricui; la multi ramane doar prezenta, fara sa deranjeze in vreun fel; la altii mai stresati ori cu sistemul imunitar incercat poate sa dea mari batai de cap; apare ca un fel de intertrigo, pe la cute, favorizata de umezeala si caldura; la femei e intalnita, de obicei, sub sani dar poate aparea si pe spate, umeri, brate, etc. Sunt niste bubite extrem de mancacioase…ursul Baloo era mic copil cand se scarpina cu trunchiul de copac…In perioadele de varf ale mancarimii bubitele sunt rosii. Cand se mai domolesc raman ca niste pete maronii…care cand ti-e lumea mai draga iti pun iarasi pielea pe foc…si tot asa ani la rand…Ma rog, am observat asta la 3 persoane apropiate mie. Uratenia asta, odata aparuta, nu a trecut cu niciun medicament ori unguent prescris de doctor; ba din contra, tratamentul a enervat bubitele si le-a facut sa se intinda si mai mult.

Daca va confruntati cu ce-am insirat aici incercati, va rog, si remediul acesta: ungeti de doua ori pe zi zona afectata cu tinctura de propolis.  Puteti aplica tinctura chiar de mai multe ori pe zi, ajuta la calmarea pruritului. Atentie, tinctura pateaza, asa ca folositi niste haine de sacrificiu. Dupa prima saptamana veti vedea deja o imbunatarire vizibila. Dupa inca o saptamana petele maronii incep sa paleasca. Pentru mai multa siguranta eu zic sa mai continuati inca doua saptamani cu aplicarile, macar o data pe zi. Asa am facut noi si i-am pus cruce blestematei. Nici nu mai speram.

2. Ciuperca aceea responsabila de mirosul urat al picioarelor, denumita si piciorul atletului. Extrem de neplacuta. Poti sa te speli de o mie de ori pe zi pe picioare, tot degeaba. Nu mai detaliez, cred ca stiti despre ce e vorba. Ei, si asteia ii venim de hac tot cu tinctura de propolis, aplicata dimineata si seara, macar 2 saptamani – cel mai bine o luna. Cate o picatura in fiecare spatiu dintre degetele de la picioare.

3. Dureri de gat. De fapt dureri de gat prevestitoare de raceala. Pe astea le-am rezolvat cu cateva ceaiuri caldute de tei in care am adaugat cateva picaturi de tinctura.  Adica am baut ceaiuri cu propolis seara si deja de dimineata viroza luase un curs descrescator. Noi nu suportam un gust prea puternic de propolis, asa ca punem maxim 4-5 picaturi la o cana de 250 ml. Vedeti cum va place: daca suportati o concentratie mai mare -bine; daca nu, beti mai multe ceaiuri diluate.

N-am probat  pe pielea noastra (ca nu avem probleme cu acneea) dar tind sa dau crezare si faptului ca solutia de apa calduta si tinctura de propolis ajuta la tratarea tenului impur, acneic. Cel putin ne fereste de suprainfectarea cosurilor.

Tinctura de propolis costa o nimica toata  (in jur de 10-13 lei/30ml) si o puteti gasi la plafar; pina sa-mi prepar eu am cumparat una de la Dacia Plant, mie mi se pare de incredere firma asta.

Daca aveti o sursa de propolis si vreti sa va preparati singuri – nimic mai simplu: intr-o sticluta bruna puneti 20 de grame de propolis maruntit cu 100g de alcool de 96 de grade (cred ca merge si cu palinca :-)). Ca sa puteti faramita propolisul mai usor e bine sa-l tineti in prealabil la frigider, isi mai pierde din elasticitatea aceea specifica rasinei si devine mai casant. Oricum, cel mai bun mod de pastrare a propolisului e la frigider, asa ca sunt cam redundanta…

Tinctura de propolis

tinctura de propolis

Dupa aceea lasati la macerat timp de doua saptamani; mai agitati din cand in cand sticluta. Cand s-a scurs timpul strecurati prin tifon (strat triplu)  si puneti in sticlute mici (eu, care sunt adepta reciclarii am sterilizat sticlutele de la uleiurile esentiale folosite si am pus doar capace noi)

Citisem pe undeva ca tinctura de propolis de calitate nu se imprastie imediat odata ce e pusa intr-un lichid, ci intarzie pentru mult timp la suprafata acestuia. I-am facut proba…asa face si a mea!

Deci, am materie prima pentru pasta de dinti aproape perfecta :-)…

Si de-acum incolo o sa caut sa nu ne lipseasca macar cateva picaturi pe zi strecurate in ceai, sucuri de fructe, chiar in paharul de apa baut dimineata, pe stomacul gol… Ar fi pacat…

Sfarsitul de an si concluziile de rigoare

Imi place tot ce este facut de mana, cu har. Daca timpul si cunostintele mi-ar permite cred ca mi-as face toate cele necesare traiului singura. Deja fac multe. Si m-am invatat „prost”: nu mai pot nici sa ma uit inspre paine de fabrica, daramite s-o si mananc; pe la rafturile cu produse de igiena din magazine de mult nu mai trec…mi-ar placea sa-mi fac si haine singura. Idei as avea, dar n-am rabdare cu masina de cusut. Am incercat odata sa-mi fac o bluza de vara, cu bretele, si a iesit o chestie oribila, careia i-am unit printr-o cusatura poalele si am transformat-o in sacosa 🙂

Cu sapunul am inceput de vreo doi ani. Intai pentru ai casei. Dupa aceea si mai „in public”, incurajata de prieteni. La un moment dat, cand s-a nasolit treaba cu job-ul meu, chiar am cochetat cu ideea sa incerc sa-mi fac o mica afacere din asta. Chiar daca abunda in sapunarese prin Romanica.

Nu stiu daca ati vazut filmul acela cu boxerul faimos, supranumit Cinderella Man (interpretat de  Russell Crowe). In care eroul, om cu familie numeroasa si lipsuri, se trezeste intr-o dimineata ca laptarul n-a mai umplut, ca de obicei, sticlele goale din fata usii. Si, intrebat in fata unui meci important pentru ce lupta a raspuns simplu: „For milk!”

Me too.

Multumesc tuturor celor care ne-au devenit din prieteni clienti si din clienti prieteni. Cu sinceritate.

N-as insira nume, ca nu suntem la Oscar, dar fiecare conteaza in felul sau, enorm.

Rad in barba cu mandrie ca, vorba sotului, sapunurile mele s-au plimbat prin lume mai mult decat mine: Norvegia, Elvetia, Ungaria, Austria, Italia, Spania…ba chiar Japonia.

Multumesc si celor care mi-au furat din ideile de realizare a compozitiei sapunurilor, ambalajelor, funditelor si cerculetelor de prin sapunuri, etc. E o confirmare a faptului ca am idei bune si de unde-au venit astea mai sunt si altele, berechet. Dar recunosc ca intr-o seara am adormit mai greu, dupa ce am avut proasta inspiratie sa intru pe blogul unei faimoase doamne, desi fac vizite de genul asta rar, nu sporovaiesc pe site-uri, stau in banca mea. Si mi-a fost de doua ori ciuda: 1) cum pot unii sa copieze in asa hal?… si 2) de ce naiba acord atata  importanta? N-ai cum sa tii ideile bune sub obroc cu internetul asta. Problema e ca unii se inspira, altii iau cu totul. Nu-i bai. M-am calmat.

Saptamana asta am fost un spiridus al lui Mos Craciun foarte harnic si fericit. Am reusit sa pregatesc atatea cadouri, cu tot cu ambii copii virusati acasa, ca mai am putin si-mi ridic singura statuie.

Sa stiti ca sunt toate facute cu drag. O sa simtiti pe pielea voastra 🙂

Sarbatori fericite tuturor!

Cadouri de Craciun

Sapuniere si agrafe

Eu mi-am primit unul dintre darurile de Craciun mai devreme si de unde nici nu ma asteptam…intr-un fel. Spun „intr-un fel” pentru ca cel care mi-a facut bucuria aceasta se numara doar de curand printre cunoscutii mei, nu ne-am vazut, dar…NE STIM. Cateodata sunt necesare doar cateva cuvinte ca sa-ti dai seama ca vorbesti pe aceeasi frecventa.

Daca vezi ce lucruri minunate face acest om tragi concluzia ca si dumnealui, la randul sau, e minunat si nu te mai miri de gesturi frumoase din parte-i. Este din Reghin, in timpul liber proiecteaza si construieste instrumente muzicale mai atipice. Plus astfel de podoabe din piele:

Agrafe de par, bratara si medalion handmade

Minute in sir stau si urmaresc conturul desenului, perfectiunea si armonia lui. E de-a dreptul terapeutic 🙂

Am gasit minunatiile astea pe Breslo, prin iarna trecuta cred. Cautam agrafe de par din piele, modelul acela cu betisor. Nu mai gaseam cu niciun chip pe nicaieri. Cand le-am vazut am fost tare bucuroasa, mi-am comandat, le-am purtat cu drag, totul bine si frumos. Pina cand mi le-au ratacit cei mici, acu’, prin toamna.

Intru iarasi pe Breslo, dar magazinasul dumnealui nu mai era. Scotocesc prin inbox-uri, gasesc un e-mail si-i dau iarasi comanda de agrafe. Si-mi iau inima in dinti si-l intreb daca nu cumva ar putea sa-mi faca si niste sapuniere simple, din lemn.

Si iata rezultatul:

Sapuniere din lemn

Sapuniere din lemnEu le folosesc in mai multe moduri: pun sapunul ca intr-un lacas…sau inclinat si sprijinit pe-o parte…sau deasupra, orizontal. Totul e sa se scurga cat mai bine apa. Sapunierele sunt din lemn de fag tratat sa nu retina apa, apoi lacuit.

Le-am primit cadou pe toate: bratara, medalionul, 7 sapuniere…si cele doua agrafe, desi le comandasem. Sapunierele o sa le impart si eu, la randul meu, cu voi. Dar din dar se face rai.

Si daca vreti si voi agrafe, curele, bratari si alte lucruri frumoase pentru voi sau pentru cei dragi, de sarbatori si nu numai, scrieti un comentariu si o sa le trimit mai departe. Sunt putini oameni in ziua de azi care mai fac cu atata migala si drag lucruri frumoase, de mana lor. Lucruri incarcate cu energie buna, care efectiv simti ca iti iradiaza in palma. Eu cred ca merita incurajati sa continue.

Multumesc pentru dar inca o data!