Circuitul zacustii in natura

IMG_20130816_195845 IMG_20130816_195955 IMG_20130816_201321 DSC07303 IMG_20130817_104419 IMG_20130817_092843 IMG_20130817_131322 IMG_20130817_165648 IMG_20130818_173245

Circuitul zacustii in natura incepe-asa:

Se pleaca inspre bunici, la tara. Cine n-are tara, sa-si cumpere…

Acolo timpul mai are inca rabdare.

Se imprumuta un carucior de prin vecini, care se umple deocamdata cu doi copii care rad cu gura pana la urechi. Se colinda asa, pe la alti vecini si rude care cultiva legume fara chimicale: vinete, rosii, ardei, busuioc. Un carucior plin cu rosii culese cu mana noastra – 60 de lei (40kg). Sa ridice mana ala din buricul orasului care zice ca are salariu prea mic :-), dupa aia sa vina sa sape si sa ude si sa copileasca rosiile.

Se coc vinetele si ardeii la foc viu, adevarat (n-ai nevoie decat de vreo cateva brate de coceni de porumb). Apoi se curata si se despieliteaza treburile astea  pana se termina toate gandurile din cap. Ce misto ca in timpul asta nu mai ai si copiii pe cap, deoarece  ei sunt instalati confortabil in capul bunicilor, fara sa le dea prin minte sa coboare prea curand. Si ce misto ca nu ti-ai facut nici jaf in casa ta de orasean, n-a trebuit sa arunci cotoarele de rosii si ce-a mai rezultat de la curatatul legumelor la tomberon, ci le-au mancat multumite niste animale, in ograda. Sa nu mai vorbim ca nu te-ai perpelit si tu odata cu ardeii si vinetele langa aragaz, intre patru pereti stramti.

Cand toate-s coapte, curatate, inabusite  etc. le asamblezi dupa dorinta: zacusca, sos cu rosii si busuioc pentru paste, ardei copti in otet, suc de rosii etc.

Le aranjezi frumos in borcane (noi folosim metoda urmatoare: compozitia fierbinte turnata in borcanul fierbinte; borcanele se capseaza imediat si se infofolesc in paturi, sa se raceasca treptat).

Ce vedeti in ultima poza este rezultatul a doua zile de conservareala. Pentru o iarna linistita.

Iar pentru anul viitor mi-am promis ca o sa recurg din plin la o metoda mult mai sanatoasa de conservare, respectiv uscarea (deshidratarea) fructelor si legumelor la soare, cum facea bunica din partea mamei.

Si-acum vad aievea rogojinile alea intinse pe acoperis, ticsite cu felii de mar, piersici, prune. Si-nghit in sec, bineinteles.

Reclame

De prin camara adunate

Daca aveti o sursa de legume sanatoase, niste bunici, niste parinti sau niste cunoscuti care cultiva pentru ei si au surplus e pacat de Dumnezeu sa nu va faceti ceva conserve pentru iarna.

Daca nu stiti pe nimeni care sa gradinareasca fara Ethrel, Decis, azot si alte minuni atunci duceti-va in piata, chiar la pietele en-gros, si luati direct de la cultivatori la pretul minim; nu va uitati la cele mai frumoase legume, cu culori imbietoare si forme perfecte; uitati-va la cele adevarate, micute, cu bubite si julituri. O leguma crescuta natural arata natural (ca un copil care merge pe bicicleta, cade si se juleste, nu ca unul care sta doar in fata televizorului).

Nu-mi spuneti ca n-aveti timp. Exista acum roboti de bucatarie si alte ustensile care usureaza mult munca si scurteaza timpul de lucru. Va zice una care face toate treburile astea cu 2 copii mici. Aveti timp, credeti-ma. Scutiti bani si sanatate si drumuri la piata la iarna.

Uitati de imaginea mamei care robotea ore in sir pasand rosiile sau fierband la nesfarsit, ca „sa tina”, pina mureau toate vitaminele si se denatura gustul. Se poate face suc de rosii chiar cu gust de rosii proaspete, nu de bulion.  Zau ca nu e nevoie de atata fiert. Fierbeti legumele atat cat sa se patrunda si sa se mai evapore putin din zeama, puneti doar atata sare cat sa fie OK la gust; nici aspirina si conservantii nu-si au rostul. Totul e sa folositi recipiente de sticla sterilizate si capace noi; puteti refolosi capacele numai daca acel cauciuc de pe margine este inca intact si daca partea metalica nu este zgariata si ruginita. Eu de cativa ani procedez asa in ceea ce priveste sterilizarea:

  • pentru sucul de rosii, de exemplu: sterilizez borcanele goale in cuptor, pina pe la maxim 150 de grade; le mai las pret de 5 minute dupa ce le scot, dupa care torn in ele sucul de rosii cat se poate de fierbinte; infiletez capacele imediat, ajutandu-ma de prosoape cu care sa tin borcanul; intr-o jumatate de ora-o ora se aude „poc” de la vidul care se formeaza sub capac.
  • in cazul gogosarilor in otet putem baga in cuptor borcanele pline si le lasam pina se infierbanta, la nu mai mult de 100 de grade, dupa care le scoatem si punem capacele.

Si mai ales, va rog!!! nu aruncati coaja rosiilor atunci cand faceti sucul de rosii. Nu dati la gunoi coaja pentru ca ea contine pretiosul licopen. Licopenul este un fitonutrient care dă tomatelor culoarea lor roşie. Este un membru al familiei carotenoidelor. El protejează celulele plantelor împotriva razelor de soare şi serveşte drept pigment fotoabsorbant în timpul fotosintezei. Licopenul este un antioxidant de două ori mai activ decât carotenul şi, ceea ce este încă şi mai important, nu este distrus prin fierbere şi transformări culinare. 

Vreti o reteta simpla si sanatoasa de suc de rosii? Procedati asa: taiati in doua rosiile spalate si scurse bine de apa; bineinteles, indepartati partile care au inceput sa se strice si cotorul. Puneti-le pe toate intr-o oala incapatoare, cu putina sare. Eventual puteti sa le striviti cu mana, ca sa-si lase zeama si sa nu se lipeasca atunci cand fierb. Lasati-le pe foc pana cand se patrund, amestecand din cand in cand, sa nu se lipeasca. Odata fierte, potriviti de sare si transformati fiertura in suc cu ajutorul blenderului. Cojitele si semintele se vor „topi” si nu va vor deranja absolut deloc. Are un gust de „proaspat” si cred ca si datorita antioxidantilor din coaja nu se vor altera chiar daca nu aveti pivnita si le pastrati intr-o debara.

Si, ca sa va dau exemplu personal…se iau legume de tot felul, bine coapte: (eu sunt fericita care poate sa le ia din gradina proprie)

Dupa care se trece la treaba, cum am descris mai sus. Si rezulta asta:

Pentru a le face mi-a luat cateva ore aseara si cateva de dimineata.

E mult?