Demachiant

N-am putut niciodata sa folosesc un demachiant din comert (de altfel nici cu cremele nu m-am impacat). Dupa aplicarea lor ma usturau ochii, mi se inroseau, iar pe fata simteam senzatia aceea de piele care „strange”. Sau imi venea sa ma scarpin pe obraji.  E drept ca m-am hotarat destul de repede sa nu mai arunc banii pe fereastra, tot incercind alte si alte variante. Asa ca am sfarsit prin a curata fata cu sapun, cu pad-uri imbibate in ceai, cu tarate…mai si cate-o masca cu argila din cand in cand.

Acum cateva zile am incercat o reteta de demachiant. Cu ingrediente pe care sa le inteleaga tot omul. Adica:

  • apa;
  • ulei de migdale;
  • glicerina vegetala;
  • ceara emulsifianta;
  • conservant natural Plantaserv Q.

A iesit o compozitie ca o smantana lichida, usor curgatoare. Am intins-o pe fata, am masat putin, apoi am sters-o cu o discheta umezita. Nici vorba sa ma usture ochii. Iar pielea mi-a multumit :-). Parca deja era hidratata si nu era musai sa o mai si cremuiesc dupa.  Dar asta e doar parerea mea, de persoana cu ten normal.

Si gata, am mai inlocuit un item din lista de chestii trebuincioase pe linga casa omului. N-am sa ma mai gandesc vreodata sa-mi cumpar demachiant.

Reteta e buna pentru toate tipurile de ten. Totusi, penntru persoane cu ten foarte uscat se poate folosi un ulei mai gras (gen argan) sau un unt de shea, sau o combinatie. Iar daca tinem neaparat putem sa punem si ceva uleiuri esentiale potrivite fiecarui tip de piele in parte (lavanda pentru mai toate tipurile, tea tree, litsea cubeba ori bergamota pentru tenul mixt sau ylang-ylang pentru tenul uscat).

Variantele sunt nenumarate. Dupa nevoi si preferinte.