Sapun de rufe

Recunosc, mi-e o rusine teribila ca, desi am constientizat de ceva vreme efectele dezastruoase ale detergentilor conventionali, continui sa merg cu valul acesta general si nepasator si sa folosesc preponderent Persil la masina mea de rufe. Cred ca cea mai inconstienta si (auto) distructiva fiinta din toata galaxia asta e omul, da, mirabila „trestie ganditoare” care alearga dupa propria viata fara sa o ajunga si care, in fuga asta, isi distruge sanatatea, planeta si tot ce conteaza de fapt. Mai ceva ca „vitrion”-ul englezesc, Bibicule…

Am avut eu, asa, vagi tentative sa inlocuiesc otrava de pus in masina de rufe cu ceva cat se poate de inofensiv. Foarte entuziasmata am fost cand am descoperit nucile de sapun.

La primele spalari a fost OK, priveam cearceafurile umede intinse pe sarma, la soare,  si nu-mi venea sa cred ca sunt atat de curate si ca nu mai miros decat a proaspat. Dar, dupa cateva spalari, dupa ce in sfarsit disparuse orice urma de detergent vechi din tesatura mi s-au parut galbene, iar petele erau la locul lor. Am incercat sa combin nucile cu bicarbonatul de sodiu, cum citisem pe undeva, in ideea de a scapa de faza cu ingalbenitul rufelor. Dar tot n-am prea fost multumita. Mai ales lucrusoarele atat de tavalite ale copiilor nu ieseau prea aratoase din masina de spalat.

Asa ca usor-usor le-am abandonat, spre rusinea mea, desi as fi putut urma exemplul prietenei mele, Madi, care a gasit solutia cea buna: combina nucile cu o sare inalbitoare si reuseste astfel sa aiba rufe curate.

Dupa aceea am mai incercat sa spal cu sapunbun :-), pus direct in masina de spalat sub forma de razatura. Vreo cateva spalari iarasi am fost multumita. Dar sapunurile bune sunt facute astfel incat sa fie cumsecade cu pielea, au surplus de ulei, iar rufele ieseau din pricina asta imbacsite.

Deci nici asta n-a mers.

Acum in sfarsit a dat Domnul, m-am urnit si am facut un sapun de rufe cu putere de curatare mare. Tot lui Madi trebuie sa-i multumesc ca mi-a dat imboldul, are ea un razboi de purtat cu ceva scutece murdare. Voiam sa fac sapunul numai cu untura, ca tot ma cadorisise mama cu o galeata plina, de la saracul animal sacrificat (nu ca friptura n-ar fi fost buna, dar asa sunt oamenii, ipocriti; ar vrea numai avantajele). Deci, imi zic: il fac traditional, ca bunicile noastre, numai ca prin metoda „la rece”. Mare mi-a fost mirarea sa descopar ca, de fapt, sapunul facut doar cu untura si doar atata soda necesara grasimii pentru saponificare (deci nu mai multa!!!) nu are prea mare putere de curatare. Capacitatea lui de a scoate petele este de fapt mult sub limita acceptatabila potrivit standardelor actuale.  In plus, sapunul cu untura este cremos si chiar foarte emolient. De unde trag concluzia ca sapunul de casa al bunicii spala bine datorita faptului ca era suprasaturat cu soda. Plus corvoada frecatului  in fata albiei de rufe, deci actiunea mecanica. Va amintiti toate instrumentele alea de tortura folosite pentru spalatul la rau, maiul, batatorul de lemn si pe mama proprie si personala care, sambata seara freca, freca, freca in fata albiei?

Ei, noi, oamenii moderni, n-avem timp de frecat. Noi suntem ocupati cu alergatul…si luminita aia de la capatul tunelului se toooot indeparteaza…

Si asa a fost inventat detergentul, care inlocuieste actiunea mecanica a frecatului cu actiunea chimica a anionilor, cationilor, nitritilor, fosfatilor, alchilbenzenului…ma rog, nu conteaza denumirile…important e ca toate substantele astea ni se intorc pe masa, in legume, si ca omoara pestii din rauri si oceane. Anual se consuma 3.400.000 de tone de detergenti. Oare in ce lume vor trai copiii nostri?

Ca s-o scurtez, ca deja m-am lungit si nu-mi place vorba lunga, revin la sapunul meu de rufe: pe linga untura aia am mai pus si niste uleiuri care sa faca sapunul mai eficient in curatarea murdariei: cocos si palmier. L-am taiat bucati mai mari, cam de 200 de grame. Am adaugat si uleiuri esentiale de tea tree si busuioc, pentru efectul lor antibacterian. Astept sa se usuce si il voi folosi in masina de spalat.

Eu una sunt hotarata sa micsorez cat pot de mult partea mea de rau pe care i-l fac Pamantului.

Madi, cred ca scutecele alea murdare deja au inceput sa tremure de spaima 🙂

Reclame