Circuitul zacustii in natura

IMG_20130816_195845 IMG_20130816_195955 IMG_20130816_201321 DSC07303 IMG_20130817_104419 IMG_20130817_092843 IMG_20130817_131322 IMG_20130817_165648 IMG_20130818_173245

Circuitul zacustii in natura incepe-asa:

Se pleaca inspre bunici, la tara. Cine n-are tara, sa-si cumpere…

Acolo timpul mai are inca rabdare.

Se imprumuta un carucior de prin vecini, care se umple deocamdata cu doi copii care rad cu gura pana la urechi. Se colinda asa, pe la alti vecini si rude care cultiva legume fara chimicale: vinete, rosii, ardei, busuioc. Un carucior plin cu rosii culese cu mana noastra – 60 de lei (40kg). Sa ridice mana ala din buricul orasului care zice ca are salariu prea mic :-), dupa aia sa vina sa sape si sa ude si sa copileasca rosiile.

Se coc vinetele si ardeii la foc viu, adevarat (n-ai nevoie decat de vreo cateva brate de coceni de porumb). Apoi se curata si se despieliteaza treburile astea  pana se termina toate gandurile din cap. Ce misto ca in timpul asta nu mai ai si copiii pe cap, deoarece  ei sunt instalati confortabil in capul bunicilor, fara sa le dea prin minte sa coboare prea curand. Si ce misto ca nu ti-ai facut nici jaf in casa ta de orasean, n-a trebuit sa arunci cotoarele de rosii si ce-a mai rezultat de la curatatul legumelor la tomberon, ci le-au mancat multumite niste animale, in ograda. Sa nu mai vorbim ca nu te-ai perpelit si tu odata cu ardeii si vinetele langa aragaz, intre patru pereti stramti.

Cand toate-s coapte, curatate, inabusite  etc. le asamblezi dupa dorinta: zacusca, sos cu rosii si busuioc pentru paste, ardei copti in otet, suc de rosii etc.

Le aranjezi frumos in borcane (noi folosim metoda urmatoare: compozitia fierbinte turnata in borcanul fierbinte; borcanele se capseaza imediat si se infofolesc in paturi, sa se raceasca treptat).

Ce vedeti in ultima poza este rezultatul a doua zile de conservareala. Pentru o iarna linistita.

Iar pentru anul viitor mi-am promis ca o sa recurg din plin la o metoda mult mai sanatoasa de conservare, respectiv uscarea (deshidratarea) fructelor si legumelor la soare, cum facea bunica din partea mamei.

Si-acum vad aievea rogojinile alea intinse pe acoperis, ticsite cu felii de mar, piersici, prune. Si-nghit in sec, bineinteles.

Reclame

Primavara, la bunici

De acord cu mine ca parca niciodata n-a fost atat de asteptata primavara precum anul asta? Dar si cand a venit!…

Am fost in week-end la bunici si e atat de frumos acolo incat efectiv ramai fara cuvinte. Au inebunit, vorba cantecului, si pomii si iarba si tot…Si dau pe dinafara de-atatea flori… Si cum poate sa miroasa… DSC06276 DSC06300 DSC06322 DSC06305 DSC06308 Sunt recunoscatoare ca am crescut in acest loc si ca au si copiii mei „tara lor”; nicaieri nu se simt cei mici mai bine decat acolo.

Ma gandesc tot mai mult sa-l lasam naibii de Bucuresti si sa traim intr-un loc mai normal, unde sa nu platim pentru niste facilitati mai mult decat fac. Judecata de pana acum a fost ca aici e buricul targului si se-ntampla toate; aici sunt facultatile pe care le vor urma copiii, mai tarziu. Dar pana atunci? Zi de zi ne simtim tot mai sufocati intre blocurile astea. Orasul iti stoarce efectiv energia si rar mai tragi de tine sa beneficiezi de „facilitatile” alea. Cu ce frecventa mergeti la teatru, la muzee, la concerte?

Sunt recunocatoare ca, datorita bunicilor, copiii mei primesc hrana cat se poate de naturala. Fructe si legume din gradina, oua, lapte carne de la animalele crescute de ei.

DSC06270 DSC06278 DSC06325 DSC06327

Ma gandesc ce afacere e treaba cu „bio” in zilele noastre. Si ce pacaleala. Adevaratii cultivatori „bio” sunt oameni ca parintii mei, care produc pentru nevoile lor. Produsele astea nu ajung in nici o piata. In piata ajung legume si fructe dupa chipul nostru de oraseni. Legume cu target, care trebuie sa fie gata pana la data Z, cu X caracteristici indeplinite. Legume care cresc aliniate frumos, ca  la serviciu. Fac si ele ce pot, in conditiile date. Ca si noi, de altfel. Fiecare cu job-ul lui.

In mod normal, ca sa avem pretentia sa mancam bio ar trebui ca noi, orasenii, sa le dam ceva la schimb cultivatorilor bio. Adica ei produc pentru noi fructe si legume adevarate. Noi producem pentru ei…ce?!!! Ce-am putea sa producem pentru ei lucrand in banci, call center, mall-uri? Nici macar nu suntem in stare sa producem legi care sa-i apere si sa-i incurajeze.

Rupi din pomul bunicului un mar si-l mananci. Nu-ti trebuie etichete care sa-ti specifice ca-i provenit din agricultura ecologica. Stii ca-i bio. Fiecare papila gustativa iti spune asta. Eu cred ca fiecare ar trebui sa lucram la ceva la fel de adevarat si cu sens ca marul ala. Cati dintre noi o facem? Si-atunci de ce sa ne mai mire ca mancam ce lucram?