Minunata paine cu maia II

Nu e, dom’le, atat de complicata pe cat pare.

Cu toate ca ma consider o persoana indemanatica si clar aplecata spre home made spun sincer ca vara trecuta, cand m-am reapucat de facut paine cu maia, aveam dubii ca o sa reusesc sa pun pe masa minunea asta zi de zi.

Dar iaca, mi-a iesit. Am prins spilul. Am pacalit cumva si timpul, si procesul de fabricatie. Nu mi-o iesi ea ca la carte, pentru ca sar peste cativa pasi (si-o sa explic mai jos), dar jur ca e la fel de gustoasa. Deci problema e doar de aspect, din punctul meu de vedere. Dar cui ii pasa?

Am pornit de la o reteta gasita pe blogul Codrutei, de la Apa.Faina.Sare. Pe care am tot adaptat-o si adaptat-o. Acum nici macar nu prea mai masor ingredientele.

Fac de seara un preferment cu 15 g de maia, 87 de grame de apa si 87 de grame de faina intermediara. A doua zi dimineata pun intr-un lighean incapator 1200-1300 de grame de faina intermediara, 800-850 de grame de apa calduta si prefermentul. Framant si las in repaos 40 de minute-2 ore, pentru autoliza. Intre timp pregatesc soaker-ul, adica pun la inmuiat seminte de in, dovleac, susan si floarea soarelui in apa aproape fierbinte (diverse combinatii de seminte; am pus si 2-3 pumni de seminte dar si mai mult). N-as putea sa va zic exact cata apa, e in functie de cantitatea de seminte. Puneti cat sa le acopere.

Dupa trecerea celor 40 de minute, (timp in care  in care faina incepe sa se transforma sub actiunea enzimelor proprii) adaugati soaker-ul in care dizolvati 15 grame de sare si framantati bine. Lasati aluatul acoperit. Din 30 in 30 de minute ar trebui sa impaturiti aluatul, intorcand spre centru capetele de sus si de jos, apoi rasuciti ligheanul cu 90 de grade si aduceti spre centru iarasi partea de sus si de jos a aluatului. Impaturirile astea ar trebui facute de 4 ori. In ultima vreme eu sar peste ele, din lipsa de timp.

Ajung sa pun painea in forme abia seara, cand ma adun de pe drumuri.

Coptul e foarte important: cuptorul trebuie incins la 250 de grade, iar inautru trebuie sa puneti un vas cu apa. Painea se rastoarna direct pe tava mare de la aragaz chiar inainte de introducerea in cuptor. Faceti doua-trei incizii adanci pe fiecare paine cu o lama. Ele ajuta la coacerea painii.

Dupa un sfert de ora scoateti vasul cu apa si reduceti temperatura la 200 de grade. Mai lasati inca jumatate de ora, dupa care scoateti painea pe gratar. O sa fiti incantati de miros si de sunetul cojitei care trosneste si crapa in timp ce se raceste.

Din cantitatile insirate mai sus imi ies doua painoaice de 1,200-1,300 de grame fiecare, care ne ajung doua zile.

Poate am sarit peste explicatii, lucruri care v-ar fi interesat, stiu…Blogul asta nu e un blog culinar, n-am exercitiul explicarii unei retete.

As vrea doar sa va impartasesc experienta noastra din jurul painii cu maia. Si poate conving pe unul-doi sa incerce sa faca astfel de paine.

MERITA!

IMG_20140117_210915 IMG_20140106_143506 IMG_20140109_104130[1] IMG_20140106_142003 paine cu maia si seminte

 

Reclame

Inca doua targuri la care va astept

Dupa bazarul din week-end-ul trecut am prins gustul targurilor si o sa mai merg la inca doua: sambata la Bazarul de Pasti de la gradinita Waldorf din strada Putul cu plopi, nr 8, intre 10 si 14 (locatia e foarte aproape de Cismigiu, puteti imbina utilul cu placutul: plimbati si copilul in parc, luati si paine cu maia de la targ, sapun bun, creme pentru bebelusi ori pentru obrazuri fine, deodorante si alte lucrusoare frumoase; iar duminica la Home Matasari Fair, pe Matasari nr 17, intre 11 si 21 (nu stiu daca or sa ma tina curelele pana la final, desi seara se va incheia cu un concert de jazz la care as vrea sa particip).

Marturisesc deschis ca mi-a placut mult de tot la Bazarul de sambata trecuta, organizat in Casuta din Chesarie. Atmosfera faina, oameni firesti. Inca de la inceput, de cum m-am apucat sa-mi insir produsele pe masuta m-au luat in primire copiii:

„Ce sunt astea?”

„Sapunuri”

„Si astea?”

„Creme”

„Si aici de ce e verde?”

„Pentru ca am pus pudra de urzica”

„Si aici de ce e roz?”

Etc., etc., etc….

Deci copiii au fost fanii mei numarul unu; un baietel mai mare a venit tragandu-si tatal de mana: „Uite, astea sunt sapunuri!!! Si miros tare bine”. Cei mai mici isi umpleau manutele cu balsamuri de buze si creme mici si incercau s-o zbugheasca afara. Ba unii si-au infipt si dintisorii in sapunurile alea mai ciocolatii 🙂 cat n-am fost atenta…

Mamicile s-au relaxat…copiii s-au jucat afara…

Si ce lucruri bune am mancat de la De-a brutaria…

N-am nici o poza, bineinteles ca mi-am uitat aparatul foto.

Va astept asadar la targuri!