Sper ca ati avut sarbatori frumoase, pline de tihna si lumina.
De Pastele acesta am facut primul nostru cozonac cu maia naturala. A fost opera comuna, o sa vedeti ca prin poze apar tot timpul niste manute mici care ba sterpelesc stafide ori aluat crud, ba presara praf magic 🙂
Si bineinteles am vopsit impreuna cu copiii ouale cu ajutorul plantelor, fara sa-mi fie teama ca cei mici inhaleaza aburi toxici ori isi pateaza zdravan mainile si hainele. Am folosit pudra de turmeric pentru galben si sfecla rosie pentru un roz mai inchis. La anul o sa facem negresit cu foi de ceapa, iese o culoare rosu-imaroniu foarte frumoasa.
Reteta de cozonac este de pe site-ul Codrutei, de la Codru de Paine. Este aceasta. Procesul de facere este foarte lung (am inceput cu pregatitul maielei de joi si am copt cozonacul abia duminica la pranz). Insa lucrurile cu adevarat bune nu se fac batand din palme. Plus ca mie-mi place, pe langa gustul bun si multumirea faptului ca ofer copiilor ceva sanatos de mancare si faptul ca pregatind acest dulce de sarbatoare in ritmul lui firesc, negrabit, intr-un fel ma opun iuresului in care ne-am obisnuit sa traim.
Cu cozonacul asta ne-am bucurat de fiecare etapa: am pornit de la o strachinuta de maia pe care am hranit-o timp de doua zile; am amestecat maiaua cu restul ingredientelor. Am obtinut un aluat pe care mai ca-l pierdeai pe fundul ligheanului. De cate ori n-am tras cu ochiul sa vedem cat a mai crescut…Rabdarea ne-a fost rasplatita, in dimineata de sambata aveam un aluat care mai mai sa dea pe dinafara, pufos si atat de frumos mirositor. Sa nu mai spun de mirosul care iesea din cuptor cand am ajuns la ultima etapa…
Culorile oualor n-au iesit atat de vii ca la vopselurile sintetice. Dar cui ii pasa? Copiilor le-a placut joaca de-a vopsitul. Si doar ei sunt -de fapt- cei care conteaza:-)
Poate va inspira si pe voi.
Hristos a inviat!
Sapun bun 