…mici nu la propriu, ci la figurat. Caci deocamdata avem mai mult vointa decat stiinta si experinta practica intr-ale agriculturii. Si foarte putin timp…
Ce sa zic, norocul nostru ca exista informatie peste tot, timp sa fie sa citesti si sa pui in practica; gasesti carti, articole, tot ce vrei despre agricultura ecologica, metode de combatere a daunatorilor cu zeama de urzici, solutie de sapun (iata ca si la asta e bun sapunul meu ! :-)), ceai de galbenele…Permacultura este iarasi un domeniu despre care as vrea sa stiu mai multe si sa ajung sa si practic… Mare noroc ca am crescut cu bunici care faceau toate lucrurile astea scrise prin carti natural, ca am avut ochi sa le sorb si sa le stochez pe undeva prin cap, desi eram mica, si ca acum, cand ma confrunt cu anumite situatii gradinaresti imi revin flash-uri poleite de magie sa-mi raspunda la intrebari. Cred ca bunica din partea mamei era o practicanta a permaculturii asa, din instinct, in gradina ei avea toate legumele posibile si imposibile, nu crescute in parcele dreptunghiulare, aliniate nemteste, ci intr-o devalmasie fireasca, capsuni pe sub vita de vie, loboda pe linga gura leului, colea stir, dincolo sparanghel…Unele se ajutau pe altele sa creasca si toate erau frumoase, gustoase si sanatoase. Bunica altoia pomi tinand cont de fazele lunii; usca tot felul de fructe la soare, pe rogojini din nuiele impletite…nici cel mai fitos musli de la cel mai de top magazin bio n-are cum sa ajunga vreodata macar la degetul mic al combinatiei de fructe uscate pe care mamaie ne-o punea in bagaj, la plecare, in pungute legate cu rafie…Ajungeam destul de rar la bunica din partea mamei. Vara acolo era raiul fructelor, mincam piersici pina crapam, nu alta; mi-aduc si acum aminte cum radeam unii de altii, eu si verisorii mei, ca aveam burtile cat niste pepeni dintr-aia mari. Ne asezam unii linga altii, paralel, si le masuram: „A mea e mai mare!” „Ba a mea!”. Iarna mamaie ne facea nuci si migdale coapte pe plita.
N-am avut idee ca ma asez la calculator si ajung sa povestesc despre bunica, dar uite ca mi se ivi in minte, ba ma facu sa-mi dea si lacrimile…
Asa. Deci in week-end am fost iarasi la gradina. A fost nesperat de bine ca am prins o zi mai racoroasa, chiar a plouat serios la un moment dat, dar mai prielnica vreme de facut treaba asa decat cu soarele ala ucigator. Ploaia a inmuiat pamantul si am putut sa smulgem buruienile uriase si multe. Ba chiar am legat si copilit rosiile cu pelerina impermeabila, printre tunete si stropi desi:
Alea sunt rosii mici, am pus in mai multe transe, sa avem pina toamna tarziu. Dar avem si rosii mai mari, cred ca in 10 zile-2 saptamani maxim facem prima salata din productia proprie:
Primul dovlecel, care astazi si-a gasit loc in ciorbita:
Galbenelele pentru sapunul dedicat copiilor:
Galbenelele, ca si craitele care se vad in stanga, in poza de mai sus, au rolul de a feri plantele de insecte si daunatori. Ici si colo mai dai de cate o „centura” de galbenele-soldatei la datorie. Pe linga rosii, de pilda:
Ardeii:
Mararul pentru iarna si pentru muraturile de toamna:
Craitele:
Si un mac imbrobonat de ploaie:
Am mai recoltat si niste mazare, cam atata cantitate cata am semanat :-)), n-am avut productie prea mare, dar a fost incredibil de gustoasa. Pastaioarele de fasole urmeaza la recoltat.
Sa aveti o zi si o saptamana frumoasa, ca suntem abia la inceputul ei!
Care s-au transformat rapid in asta:
Am avut si ajutoare la cules:
Iar asta-i cea mai mare vanata, care va fi gata de Craciun 🙂
Sapun bun 