Mi-e drag Martisorul, cu tot ceea ce simbolizeaza el. Sunt dintre aceia care merg cu snurul legat de mana de dis de dimineata de pe 1 martie si pina la Florii, cand il anin intr-o creanga, alaturi de o dorinta. Pun pariu ca multi isi rad in barba cand ma vad la incheietura cu ata aia trecuta prin ciur si prin darmon dupa atatea dusuri, sesiuni de spalat vase si alte treburi gospodaresti.
Cand eram mica, bunica ne trezea dis de dimineata sa scuturam casa si sa-l primim pe Martie. Am copilarit la tara, cu soba de lemne in incapere. Seara mureai de cald iar dimineata dardaiai cu tot cu plapuma, ca intre timp se stingea de tot dogoarea teracotei. Asa ca vrand, dar mai mult nevrand, ne trezeam, ca nu era chip cu bunica. Si, desi casa aia in care am copilarit nu era niciodata atat de in dezordine pe cat e asta a mea, scuturam afara cate un pres, cate o cuvertura si ziceam, odata cu bunica: „martie-n casa, purecii afara!”. Dupa aceea primeam martisorul, un snur din lana alba si rosie, care ni se dezlega de la mana de o mie de ori, de inebunea de tot mamaie.
Eeee…sa mai fiu acuma copil, ca m-as trezi prima, fara sa ma roage nimeni.
In schimb acuma am eu copil…Port primul martisor facut de el… Mi-am trimis flacaul la gradinita cu martisoare pentru fete… Soacra din mine incepe sa se nasca…
Casa mea e vraiste, numai boabe de orez de la cap d’operele pe care le-am facut cu cei mici, aseara. Radea Ioana cu o pofta cand arunca cu boabe pe jos…O sa bag aspiratorul, ca n-am presuri sa le scutur afara. In tot cazul, purecii, daca sunt, daca exista, sa iasa frumusel pe usa incotro or sti ei.
La multi ani, dragilor, sa aveti o primavara frumoasa. Toate dorintele-flori sa va faca roade sanatoase.
Stiu clar ca nu o sa ma pot intalni cu toata lumea care conteaza pentru mine ca sa va dau si martisor facut de noi. Asa ca, pe linga urarile noastre de bine, vi le atasam pe cele virtuale: