Stateam deunazi la Unirii, sa astept o prietena nou cunoscuta, de cand cu blogul si treaba cu sapunurile. Ca sa ii dau, bineinteles, ati ghicit, sapunuri.
Viermuiala aia urata de tarabe cu martisoare de duzina, oameni care cumpara in graba, ca sa „puncteze” evenimentul, sa nu se simta prost fata de colegul care o sa aduca colegelor la serviciu, etc. Ma simteam naspa. Nu intelegeam ce caut eu si ce legatura am cu toti oamenii aia.
Dar ce bine a fost cand din tot caierul ala de oameni care nu-mi spuneau nimic (ca sa nu spun ca imi ziceau de fapt: „vezi ce bine si ce frumos e acasa, cu copiii tai? compara si tu cu lumea de afara! Sa nu te mai plangi ca esti rutinata, obosita si speli prea multe vase!!!) s-a desprins un om pe care l-am recunoscut, desi nu-l mai vazusem. Si-am simtit ca vorbesc aceeasi limba.
Ce voiam de fapt sa zic, cu toata introducerea asta lunga, e ca sunt tare multumita ca astazi vor ajunge la oameni dintr-astia frumosi martisoarele mele de sapun. Si sa stiti ca le-am facut cu tot dragul. Va jur ca sunt de duzina doar la sensul propriu 🙂
Sapun bun 
Succes maxim de primavara! 🙂